Poezie contemporană Tţac-pac-abrambac

Tţac-pac-abrambac

O raţă într-un copac

Priveşte spre nemărginitele zări roşii, albastre şi violet

Ca un falnic far din Alexandria risipit în clepsidra unui nazist

Care aşteaptă să treacă timpul

Până la finalul războiului

Să iasă la pensie

Şi să plece în Madagascar

Să dea la peşte

Şi să mănânce fructe

Neafectate de modificările genetice

Care transformă oamenii în monştri şi monştrii în personaje de basm.

Explicaţia acestor versuri proprii, pline de profunzime, o voi publica într-un material viitor. Aceasta, evident, după ce mă voi lămuri eu însămi ce am vrut să spun.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *