Nimic senzational.

Au trecut aproape doua luni de cand nu am mai scris aici. Nu am gasit subiectele, cuvintele sau, pur si simplu, nu am simtit acea senzatie de prea plin sau prea gol care sa ma indemne sa astern pe blog parti din sufletul si din constiita mea.

Si iata cum, pe negandite, cu pasi repezi, se apropie iarna. Anotimp care va fi improscat cu noroi de prea comercializarea Nasterii lui Christos, de politicienii care ne vor ura belsug si sanatate in conditiile in care fac legi pentru ei si impart banii cu gandul la familiile lor numeroase, de autoritatile care se blocheaza cand ninge. Culmea, iarna!

Toate-s vechi si noua-s toate…

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *