„Primavara asta, totusi/ Nu-i decat o copie”

Spunea hat, demult, George Toparceanu.

Chiar si copie, eu o astept cu nerabdare, satula de frig, umezeala si intuneric, dornica de soare mult, ghiocei si zambile, copii care alearga bucurosi in lumina blanda a zilei.

Mi-e dor de explozia de verdeata, de mirosul crud al ierbii, de banutii galbeni de papadie care se ivesc printre firele de iarba, de agitatia de la sat generata de muncile specifice anotimpului.

Si nu pot sa nu ma gandesc la puisorii abia iesiti din ou, scosi la soare si hraniti cu malai sau urzici fierte.Oare mai exista timp pentru toate?

Poate ca imi doresc doar  putina normalitate intr-o lume care a luat-o razna.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *