La capatul lumii si in tara nimanui

Departe, intr-o tara a nimanui, cu un popor lasat de izbeliste, traia un om aflat in slujba unui dregator. Nu-i vorba, si el avea o functie, onorifica, in stat, si una oficiala, de fin al dregatorului. Dar asta nu inseamna ca omul din povestea de azi se folosea de demnitatea sa. Nici vorba. Ca orice personaj care se respecta, angaja cetateni umili pe sume de tot rasul, apoi, la prima adiere, ii concedia fara mila, lasandu-i sa indure frigul iernii si foamea, umilinta si neputinta. Unii ziceau despre el ca este badaran. La drept vorbind, nu erau departe de adevar. Dar nu era numai asta. Badarania se mai poate cizela, un caracter murdar, niciodata.

Intretinea saracia in tinutul sau doar pentru ca in acest fel el putea sa devina bogat. Oamenii prosti il pretuiau pentru ca puteau sa bea pe datorie.

Tara in care traia era a nimanui, aflata undeva la capatul lumii civilizate, peste mari si tari, independent de vointa cetatenilor care, paradoxal! aveau voie sa isi aleaga conducatorii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *