Despre nimic.

O sinucidere. Nu se stie motivul real si afli despre asta la cateva zile dupa ce trebuia sa te intalnesti cu femeia care si-a pus capat zilelor, luand cu ea singura fiinta care a iubit-o si pe care o iubea: un caine. Un caine mic, alb si pufos, care dormea ca un copil, intins pe spate, cu labutele intinse, un animal care te privea cu ochisori inteligenti si veseli. Si, intr-o fractiune de secunda, totul s-a curmat. Brusc. Fara explicatii, fara un strigat de ajutor, fara nimic.

Si iti raman in minte doar cateva cuvinte, auzite stins la telefon si intrebari care nu isi gasesc raspunsul. Si atat… Restul… Care restul?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *