Catre mine, catre un sine aiurea

Georgiana Arsene

„Ma intorc la tine in ciuda mandriei mele…”

A scris ea pe o hartie reciclata

Pe care, privind-o in lumina diminetii

In gerul care se lasa

Intr-o lumina piezisa

Avu senzatia ca hartia devine translucida

Si bucati de soare cald, torid, de iulie

Inundara camera

Undeva, departe, chipuri neclare

Si, in capat, o fiinta cunoscuta

Care ii soptea nimicuri

Vorbe goale.

Se facu frig. Stranse hartia

Avand senzatia prabusirii

Cu fiecare noua cuta a peticului.

Cand se trezi, in mana tinea doar un amestec

De hartie, pasta de pix si sudoare. 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *