Tema natală: ce ne-au hărăzit astrele

Astrologia este studiul raporturilor care îl leagă pe om de cerul său de naştere. O dată admisă această relaţie, astrologii au rămas la stadiul de observaţie, fiind tentaţi să dea rezultatelor ei valoare de legi aplicabile tuturor cazurilor.

D. G. G. 

Desigur că astrologia nu poate ocoli un anumit demers experimental, dar simpla reducere la empirism e generatoarea majorităţii erorilor din al căror cumul s-a ajuns la actualul sistem, preluat dogmatic, necritic, fie din comoditate, fie din incompetenţă. Moştenirea anglo-saxonă a astrologiei apasă precum o nefastă tară ereditară… Empirismul se bazează pe coincidenţe repetate; acestea însă nu sunt întotdeauna semnul unui raport cauzal. Pentru a face aceste observaţii aplicabile, astrologii le-au ordonat în cea mai la îndemână grupare: planetă-zodie. Or, în realitate, poziţiile axei orizontale AS-DS (Ascendent- Descendent) şi ale celei verticale MC-FC (Mijlocul Cerului-Fundul Cerului)  sunt cele mai specifice fiecărui individ. Planetele aflate în apropiere de aceste patru puncte, adică, în poziţii angulare, reprezintă cele mai semnificative configuraţii. Deci, cercetările trebuie axate, în primul rând, pe raporturile cu mişcarea diurnă. În al doilea rând, relaţia soli-lunară este esenţială, formarea individualității însemnând, de fapt, trecerea de la lunaritate la solaritate.

Cercetarea unei teme natale trebuie să constea în căutarea unor raporturi dintre tendinţe, iar, apoi, în sinteza care să ofere structura psihologică a temei. Această structură care rezultă din temă poate s-aparţină mai multor indivizi care au aceeaşi temă. Ea nu-i decât un conteiner, în care pot încăpea, pe rând, mai multe conţinuturi analoage, dar diferite prin tăria şi valoarea lor. Or tocmai, această tărie şi valoare scapă astrologului, care nu posedă decât tema astrală. Amândouă depind de ereditate, de educaţie, de mediul social, de acţiunea individului asupra lui însuşi etc. Tema natală singură nu poate cuprinde totul, ci arată doar raporturile tendinţelor şi problemele pe care acestea le pun. Dar felul în care se vor prezenta, gravitatea lor, tăria şi valoarea puterilor de care va dispune subiectul pentru a le rezolva nu pot fi indicate în tema astrală. Apare evident că recurgând mai mult sau mai puţin la întâmplare, la semnificaţiile existenţiale, şi aşa sărăcăcioase, găsite în cărţile de astrologie, nu se pot face aprecieri asupra comportamentului unui individ, care, pe deasupra, este o fiinţă liberă şi înzestrată cu raţiune. În afară de aceste aspecte logice, mai intervin şi considerente etice, legate de responsabilitate, deoarece o serie de „semnificaţii malefice“, luate de-a gata din cărţi şi alăturate mecanic, pot fi nocive pentru nişte subiecţi creduli şi impresionabili, mai ales dacă sunt predispuşi la deprimare.

Obiectul astrologiei este individualitatea umană. Dar prin interpretarea astrologicå a cerului de naştere, omul nu poate fi cunoscut în toată valoarea sa, sub aspect psihologic, social, moral, spiritual etc.

Astrologia oferă numai infrastructura individualităţii, alcătuită din nişte „repere“ raţionale, care pot da – existenţial – comportamente mult diferite în funcţie de ereditate, de educaţie, de felul în care-şi utilizează libertatea etc.

Nu există tipuri ca atare, ci mai degrabă „mecanisme“ reflexe, ritmuri caracteristice pe care fiecare individ în parte le exprimă în felul său, după nivelul său, după posibilităţile sale sociale.
Astrologia tratează simultan individul uman sub trei aspecte:

generic, ca aparţinând genului uman, adică, posedând şi ce-i comun acestuia;

tendinţele comune tuturor oamenilor;

atributele comune tuturor oamenilor, respectiv, raţiunea şi libertatea, indiferent

care ar fi condiţionările lor;

– specific, adică, individul unic ca atare, diferind de fiecare ceilalţi oameni;

– global, ca un tot, reunind cele două aspecte anterioare.

Se pune însă problema, cum poate fi distinsă calitatea generală a unui individ, desemnată de genul uman, de individul ca atare, specific şi global, fără să i se afecteze unitatea?
Concretul – întotdeauna particular –  nu e nici dat şi nici uşor de cunoscut. Imagini pentru faith and stars

Depăşind deşarta opoziţie dintre empirişti şi generalişti, trebuie pornit de la nedefinit către definit.

Truda minții constă în a ieşi din acest vag, care apare la început. Căci a defini înseamnă a exprima generalitatea potenţială a faptelor observate, graţie cuvintelor care exprimă această generalitate şi-i dau consistenţă.
În astrologie, fiecare simbol trebuie definit, astfel încât să fie capabil så acopere  toate cazurile.
A interpreta o temă astrală (o hartă a cerului de naştere) înseamnă a sesiza felul în care structura generală – sinteza raporturilor în care se găsesc unele faţă de altele, la orice ins ca apar¡inând speciei umane, elementele astrologice (zodii, case şi planete, pe care toţi oamenii le au pe toate în temele lor), neuitându-se, nici o clipă, că fiecare individ uman este raţional şi liber – se întrepătrunde cu structura singulară, adică, sinteza elementelor astrologice aparținând unui individ oarecare, ca diferind de toţi ceilalţi membri ai speciei umane – ambele neconstituind, de fapt, decât UNA. (Structura singulară dată de o temă anume poate corespunde însă mai multor indivizi, diferind prin ereditate, educaţie, mediu, acţiune voită şi lucidă a subiectului asupra lui însuşi. Este vorba de propria poziţie lăuntrică a individului, respectiv de rezultatul atitudinii sale faţă de libertate.

A studia tema natală a unui iniţiat este un nonsens, întrucât tocmai de condiţionarea şi depăşirea individualităţii este scopul său. De altfel, fiind vorba de o a doua naştere, e firesc ca el să nu mai corespundă interpretării făcute asupra cerului såu natal. Tot ce  rezultă din analiza acestuia nu-l va mai caracteriza nicicum.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *