Energiile interioare: știm să le gestionăm?

Concepţia individului despre sine însuşi ține de felul prin care se ajunge la expresia personală prin eu. Ea se întemeiază însă, pe relaţia efectivă dintre fiinţa interioară şi lumea exterioară, în care ea încearcă să se manifeste.

D. G. G.

Lumea e compusă din totalitatea indivizilor, adevărata structură a realităţii lumii. Potenţialul unui individ sau evoluţia speciei umane în integralitatea ei, sunt un ideal important; însă lumea se prezintă aşa cum este, prin realitatea indivizilor care funcţionează în mediul cu care intră în legătură.

Un nativ poate fi încercat de atât de mulți factori externi, încât s’ar resimţi extrem de mic, într’o lume imensă. Dacă eistă puntea de acces înspre şi dinspre lumea exterioară, atunci se întruneşte condiţia de focalizare şi de concentrare a energiilor într’un domeniu semnificativ de expresie. Puntea aceasta este filtrul prin care nativul poate dobândi un control asupra lui însuşi. Follow the QI & Meridian System for Healing, Increased Energy ...

Fiinţa interioară a unui ins e compusă din unele elemente care sunt personale şi din altele care nu sunt. Nativul strânge în el însuşi amintiri intime ale unor experienţe trecute, precum şi nivelul de cunoaştere (personală şi impersonală) pe care l-a dobândit, alături de un sens general al felului cum percepe el lumea.

Desigur, modul în care fiinţa interioară conştientizează aceste lucruri, va fi influenţat de diferitele aspecte ale personalității sale – prin personalitate înţelegându-se modul în care fiinţa interioară îşi realizează contactul cu mediul exterior.. Dar studierea fiinţei interioare nu reprezintă decât jumătate din tabloul general. Nici viaţa interioară, nici cea exterioară nu reprezintă totul, ci ele se completează una, pe cealaltă, într-un întreg care,privit ca un cerc închis, face posibilă vederea graniţelor care limitează în mod constructiv existenţa insului, doar la ceea ce poate el să facă efectiv, adică, focalizând concentrarea eului şi a identităţii individului asupra acelei zone prin intermediul căreia el poate fi cu adevărat el însuşi. O dată ce el învaţă să-şi focalizeze energiile, încep să dispară interferenţele lipsite de sens care-l îndepărtează de tot ce ar putea fi el.

În schimb, eul începe să se autodefinească, stabilind un sens al identităţii, prin ceea ce cunoaşte în mod limpede, asupra relaţiei dintre fiinţa interioară şi lumea exterioară. Problema identităţii nu poate fi rezolvată căutând complexele psihologice care ar putea fi inerente anumitor evoluții. Chiar dacă reflectă fiinţa interioară, aceste complexe nu reprezintă integrarea insului în lumea în care trăieşte. Un individ va experimenta în permanenţă acest proces, preluând unele lucruri şi eliminând altele, doar comunicarea continuă îi va remodela în mod conştient personalitatea.

Va prelua cu uşurinţă, prea mult din afară, ajungând să discearnă cu greu ceea ce este el. Iar la extrema cealaltă, el va încerca să exprime în afara lui, mai mult decât ceea ce se consideră în mod obişnuit, semnificativ. Dar când acest curent, alternând în dublu sens, este controlat, situaţia va fi oarecum similară cu cea a unui cablu electric protejat prin izolaţie: – el va focaliza şi va selecta ceea ce intră şi iese, la adăpostul unui filtru protector.

Atunci când nativul preia el însuşi mai mult decât poate şti cum să exprime, fluxul vital se dezechilibrează. În consecinţă, el va reţine prea multe înlăuntrul său, rezultând o anumită „opacizare“ care vă atenua vederea propriei lumini interioare.

Atunci când nativul exprimă mai mult decât primeşte, fluxul vital va fi de asemenea dezechilibrat, nemaiproducându-se nici o iluminare. Nici pasivitatea (a fi prea receptiv la influenţele exterioare), nici activitatea (a proiecta excesiv fiinţa interioară în afară, asupra mediului) nu reprezintă deplinătatea vieţii, pe care insul ar trebui s’o resimtă. Atunci când fluxul de energie este dezechilibrat, componentele psihice nu pot funcţiona la întreaga lor capacitate potenţială. Dacă sunt considerate ca receptori sau emiţători de energie, atunci se poate lesne înţelege de ce un curent e prea intens sau e prea slab, putând fie să supraîncarce, fie să împiedice întregul mecanism.

Trebuie să se umple golul existent între fiinţa interioară şi lumea cu care aceasta trebuie să se confrunte. Pentru realizarea stării de fiinţare, un ins trebuie să fie capabil de a relaţiona tot ce emană din interiorul sinelui său, cu o realitate mai amplă, care să-l poată primi. Dacă tot ceea ce se află în lăuntrul individului nu găseşte nici o cale de a se exterioriza, atunci fiinţa interioară nu va găsi nici o cale de a se exterioriza, atunci fiinţa interioară va fi cuprinsă un sentiment al pierderii şi al zădărniciei. Dacă – pe de altă parte – lumea exterioară n’a fost în stare  să primească tot ceea ce individul putea să-i ofere, atunci fiinţa interioară va resimţi disperare şi neînţelegere.

Puntea de care vorbeam acţionează ca o balanţă, astfel încât tot ceea ce se află înăuntrul unui individ să poată până la urmă, găsi o înţelegere prin contactul cu mediul exterior.

Sunt uneori, oameni care se ascund după ei înşişi, cultivându-şi în fiinţa lor interioră, iluzii, în timp ce comtemplă cum mediul exterior îi impresionează într’un mod impersonal.

Alţii simt că trebuie să se învingă, forţând înspre exterior toată energia sufletescă. Făcând astfel, aceşti oameni tind să-şi piardă fiinţa interioară în afară (proiecţie externă). Puntea aceea simbolizează locul de întâlnire dintre fiinţa interioară şi evenimentele vieţii pe care le va experimenta.

Dacă fiinţa interioară va fi lăsată să experimenteze restrictiv viaţa, aşa cum din nefericire, fac majoritatea oamenilor, atunci se pierde din vedere felul în care ar putea direcţiona şi focaliza experienţele astfel ca schema de referinţă să fie înţeleasă în mod firesc. Un rîu are, pe lângă lungime, lăţime şi sens de curgere, – un mal; altfel, apa s’ar afla pretutindeni… Fără o conexiune inversă (retroacţiune sau feed back), cu punctul din conştiinţa fiecăruia, care „polarizează“ şi conduce acele experienţe, prin care fiinţa sa interioară şi mediul exterior pot fi în legătură, situaţia va fi orecumva similară cu contemplarea unui rîu care, prin meandre îşi mută albia, neştiindu-se însă, motivul pentru care contemplă rîul…

Un individ va resimţi o afinitate cu experienţele de viaţă similare calităţilor sale, resimţind totodată, o distanţare faţă de toate experienţele care nu-s în legătură directă cu AS-ul acestea. Astfel, „polarizează“ conştiinţa cuiva, fixând-o în timp şi în spaţiu, pentru a realiza contactul cu tot ceea ce e necesar pentru a absorbi dinspre şi a oferi înspre conştiinţa universală, evitându-se experienţa interferenţelor excesive – fie ele vibraţii, evenimente sau împrejurări –, care se află „alăturea cu drumul“. Fiecare se va sincroniza – prin focalizare selectivă – cu acelea care-i sunt cel mai potrivite. Datorită acestui fapt, va resimţi în mod diferit percepţia vieţii şi, indiferent de celelalte elemente componente, va experimenta relaţia  cu viaţa, prin percepţiile sale focalizate.

Lăsând filtrul să focalizeze totul către acel punct de conştiinţă din lume, care este în cea mai mare afinitate cu el, reglând apoi fluxurile de informaţii şi experienţele ce trec înspre şi dinspre eterior, se  poate efectiv spera în împlinirea aşteptărilor insuuli respectiv. Atunci el va putea spera în  înfăptuirea multora din cele pe care le aşteaptă de la sinele său. Totuşi, el nu va putea regla efectiv influxul şi afluxul de experienţe, în cazul relaţiei cu lumea exterioară, asupra căreia aparent n-are nici un control.

E adevărat că lumea îşi continuă curgerea de evenimente schimbătoare, indiferent de ceea ce ne dorim noi. Mai ales că nu toate evenimentele lumii ne sunt destinate… Adesea, atunci când nu suntem siguri în mediul nostru, tindem să preluăm mai multe elemente exterioare decât avem cu adevărat nevoie. Atunci când suntem siguri în mediul nostru nu receptăm decât ceea ce e necesar sistemului nostru.

Indivizii nesiguri pe ei tind să se împrăştie în toate direcţiile, bâjbâind după mânere şi balustrade de care să se agaţe în viaţă. Aceşti indivizi tind să creadă că aproape toate elementele exterioare le pot asigura în vreun fel, mai multă siguranţă, decât cea percepută de ei în fiinţa lor inerioară. Lumea exterioară e considerată plină, iar ce interioară, ca fiind goală. Astfel, ei tind să absoarbă excesiv tot ceea ce ar putea să le dea sentimentul deplinătăţii interioare. În consecinţă, ei tind să absoarbă nediferenţiat mai mult decât poate asimila fiinţa lor interioară. Asta va produce în continuare, o lipsă de înţelegere care nu va face decât să perpetueze nesiguranţele resimţite inţial.

Oamenii siguri pe ei ştiu cum să absoarbă selectiv doar acele elemente necesare. Problema siguranţei şi a nesiguranţei, care adesea s’a încercat a fi soluţionată prin punerea unui accent exagerat pe complexele psihologice, poate fi redusă la problema modalităţii prin care fiecare individ ştie cum să-şi folosească filtrul.

Dacă el se situează ancorat în fiinţa interioară, atunci ceea ce va percepe din lumea exterioară, nu-i va clinti stabilitatea. Invers, dacă un individ încearcă să se perceapă pe sine, ieşind în afara filtrului şi să se priveascăpe sine prin ochii celorlalţi, îşi va întemeia viaţa pe un sentiment fals al siguranţei. Făcând acest lucru, el  va avea tendinţa să judece felul cum ar funcţiona viața sa, în raport cu ce a creat el în lumea exterioară. Rezultatul firesc va fi un stil de viaţă „dinafară privind înăuntru“ – mediul exterior devenind centrul pe care fiinţa interioară va încerca permanent să-l satisfacă şi, întrucât mediul este în perpetuă schimbare, în aceeaşi fluctuaţie va gravita şi punctul focal al cercului pe care-l va parcurge fiinţa interioară. În acest caz, nu se va putea stabili nici un sistem central de referinţă, deaorece punctul de conştiinţă al individului e mereu schimbător şi, chiar dacă fiinţa interioară ar putea răspunde tuturor solicitărilor fluctuante şi neliniştitoare, pe care ea le-ar identifica în mediul exterior, individul nu va resimţi niciodată, împlinirea.

În orice domeniual vieţii, împlinirea trebuie să vină de la sursă. Universul se împlineşte pe sine, în mod impersonal. Însă orice individ nu se poate împlini pe sine, decât personal. Dar nici un individ nu poate împlini în mod personal, universul, aşa după cum nici acesta nu poate împlini în mod personal, individul.

Folosirea sănătoasă a filtrului se întâmplă atunci când individul înţelege că universul are multe de oferit celui care sesituează în propriul centru şi că, pornind din acesta, individul poate şi el oferi mult universului.

În consecinţă, e foarte important de reţinut că punctul de conştiinţă al fiecărui om trebuie să aibă un sistem individual de referinţă, atunci când acest punct e inteligibil (adică, atunci când are un înţeles).

Pentru folosirea corectă a filtrului, individul trebuie să înţeleagă percepţia de sine în termenii unor aşteptări comune ca însemnând identificarea cu un univers impersonal, în schimbare, căruia îi este indiferent dacă vreun individ sau altul se realizează efectiv sau nu. Totuşi, e cu totul altceva să-ţi percepi locul în univers, prin punctul de vedere al personal al filtrului. În primul caz, un individ trăieşte în afara sa, identificându-se cu universul impersonal. Intrările şi ieşirile de energie prin filtrul, fiind guvernate de conştiinţa universală, întreaga temă va vibra mai mult la solicitările lumii lumii exterioare, decât în sensul personal al fiinţei. Adesea intrarea şi ieşirea par să scape controlului personal, iar viaţa devine o serie de experienţe impersonale dictate de  fluctuaţiile conştiinţei exterioare.

În al doilea caz, individul se vede pe el însuși precum unul dintre nenumăraţii actori care contribuie la conştiinţa universală. Intrările şi ieşirile prin filtru devin mai mult sau mai puţin o problemă de selecţie supusă controlului individual.

Astfel, individul este fie o picătură într’un ocean, animată de curentul schimbător impersonal, fie el poate privi oceanul în zare, poate să se plimbe cu barca sau poate să scoată apă din el, ca până la urmă să-i exprime în mod selectiv esenţa. În primul caz, insul trăieşte nevând aproape nici un control asupra propriei vieţi, îndurând dificultăţi care-l vor convinge în cele din urmă că universul îi testează capacitatea de supravieţuire.

În al doilea caz, insul poate resimţi cu motivaţie semnificaţia esenţei fiinţei sale interioare, prin acele părţi selective ale conştiinţeiuniversale cu care se află în mai multă armonie. Astfel, filtrul corect folosit poate fi punctul conştiinţei prin care un individ îşi poate descoperi rolul creator, în cadrul scenariului în permanenţă schimbare, care i-l oferă viaţa. Cei care nu învaţă niciodată cum să se focalizeze, au mici şanse de realizare. Totuşi atunci când e corect folosit, filtrul devine poarta prin care experienţele noi ne ajută să restructurăm tiparele negative din trecut. Pentru a realiza efectiv acest lucru, rămâne important să învăţăm a trăi înăuntrul energiilor temei , mai de grabă decât să ne situăm în afară, privind înăuntru.

Aceia care încearcă să mulţumească o lume impersonală, identificându-se cu ea şi făcând astfel ca energiile temei să se adicueze întregului colectiv, pot găsi olinişte momentană, dar până la urmă ei vor descoperi că au făcut prea puţin pentru evoluţia lor individuală.

Întregul colectiv este în permanentă schimbare, în timp ce filtrul rămâne acelaşi de-a lungul întregii sale vieţi. Este importantă adaptarea la condiţiile schimbătoare ale lumii exterioare, dar mai importantă e identificarea selectivă cu acele condiţii care afectează în mod direct evoluţia. În acest sens, filtrul rămâne poarta prin care se primeşte şi se exprimă, în mod selectiv, nivelul la care a ajuns fiinţa interioară.

 

2 thoughts on “Energiile interioare: știm să le gestionăm?

  1. Vad ca postarea dumitale a fost apreciata de… doi bloggari , probabil amici de-ai dumitale . Cum nu inghit pilula aia numita FB da-mi voie sa te-ntreb : nu erai mai castigata daca , in loc sa te chinuiesti atata pentru a bate tastatura in vederea obtinerii acestui rezultat , adunand la un loc si acest articol si altele de aceeasi factura sa te fi dus la vreo editura cu rugamintea ca aia , sa faca asta pe hartie ? Adica , sa publici o carte pe tema asta , pentru a ma face mai bine inteles .

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *