Sub crucea Ta, Iisuse,
am stat de m-am rugat
și lacrima de fiere,
duios mi-ai mângâiat.
Te-ai coborât Iisuse
din cerul luminos,
s-aduci alinarea
omului de jos.
Împovărat de zile
smerit și nemâncat,
Iisuse, viața toată,
la Tine m-ai chemat.
Mai cheamă-mă și-acuma
oricât de greu va fi,
să-mi dai oricând speranța
doritei veșnicii.
Amară este crucea,
cununa de spini grea,
doar Tu, iubit Iisuse,
doar Tu mă poți ierta.
La crucea Ta, stăpâne,
o viață aș tot merge,
să rătăcesc prin vreme,
din neguri m-ai culege.
Iar relele toate,
de m-or întâlni,
la Tine, Preacurate
Iisuse voi veni.
E ceasul nemilos,
lumina-i tot mai grea,
dar Tu, preablând Iisuse,
mă poți îndrepta.
Azi vin cu doruri grele
Te văd, ești răstignit,
dar Tu, preabun Iisuse,
Tu nu m-ai părăsit.
Că-mi spinteci Tu, durerea,
și-o iei în crucea Ta,
Iisuse Împărate –
doar Tu mă poți salva.
În focuri de m-ai arde
oricât m-ai înnegri,
Prealuminat Iisuse,
tovarăș îmi vei fi.
Îmbracă-mă-n lumină,
să simt iubirea Ta,
și pune-mă sub cruce
acum și pururea.
Autor: Marian Hotca
