Paradox: nou-născuții fără Ascendent

Paradox: nou-născuții fără Ascendent

Localizarea terestră (III)

După această prezentare a semnificaţiilor Caselor, trebuie să le examinăm din punct de vedere dinamic.

D. G. G.

Sistemul Caselor reprezintă o altă împărţire a zodiacului în 12 sectoare, dar mult mai mobilă, din moment ce se roteşte cu 360o într-o zi (24 de ore). Am desenat în figura de mai jos, pentru a vizualiza cititorului raporturile dintre zodiacul solar, care este tot o diviziune în 12 sectoare a eclipticii, dar care reprezintå sistemul de referinţă fundamental şi cel de domificaţie, care de asemenea, împarte ecliptica în alte 12 sectoare.

Cercul orizontal e conţinut într-un plan ce trece prin centrul Pământului şi e paralel cu planul orizontului, care e tangent la suprafaţa globului pământesc în punctul în care stă în picioare omuleţul figurat. Acest cerc orizontal se intersectează cu cel orbital – ecliptica – în două puncte diametral opuse: AS şi DS. Aceste două împărţiri ale cercului eclipticii se rotesc una în raport cu cealaltă, mişcarea lor fiind, desigur,relativă. În raport cu planul orizontal putem considera că sistemul Caselor stă pe loc, iar atunci zodiacul (împărţirea eclipticii) se roteşte cu 360o în 24 de ore. Putem, însă, considera zodiacul fix, iar atunci domificaţia se roteşte cu 360o într-o zi. Cum prima variantă e mai conformă cu ceea ce se petrece privind dintr-un punct de pe suprafaţa Pământului, trebuie să precizăm că, ţinând seama şi de mişcarea aparentă a Soarelui, acesta parcurge 360o pe zi, în raport cu domificaţia, deşi pe ecliptică, el se deplasează doar cu circa 1o din zodiac. În realitate, Soarele în mişcarea sa aparentă, se află în fiecare moment la intersecţia a două curbe: una rezultând din mişcarea diurnă de rotaţie a Pământului în jurul axei sale (Soarele având o viteză de 360o/ 24 ore); cealaltă rezultând din mişcarea anuală de revoluţie a Pământului în jurul Soarelui sau aparent, invers (cu o viteză de cca. 1o/24 ore).

Mişcarea aparentă diurnă a Soarelui are o traiectorie cuprinsă într-un plan paralel cu cel equatorial, iar mişcarea cealaltă, lentă, are drept traiectorie – ecliptica, împărţită în cele 12 sectoare zodiacale. E limpede că, de pe Pământ, noi nu sesizăm decât pe cea mai rapidă. În timpul trecerii Soarelui deasupra orizontului, respectiv, ziua – de la răsărit la apus – deplasarea cu cca. 0,5o a Soarelui în zodiac, pe ecliptică, ne este imperceptibilă. Practic, Soarele se roteşte în acest timp, împreună cu toată jumătatea vizibilă a zodiacului. De aceea, la răsăritul Soarelui, acesta se află la AS, la amiază – la MC, la apus – la DS, iar la miezul nopţii – la FC, după cum se vede mai jos.

Traiectoria aparentă a Soarelui variază, însă, şi ea, deplasându-se spre nord, de la echinoxul de primăvară, până la solstiţiul de vară, apoi, revine în poziţia iniţială, la echinoxul de toamnă şi se deplasează spre sud, până la solstiţiul de iarnå, după care revine spre nord şi ciclul se reia. Este evident că toate aceste traiectorii de zi cu zi sunt conţinute în plane paralele cu cel equatorial, iar urmele intersecţiilor acestora cu planul orizontal sunt paralele cu direcţia est-vest, respectiv, linia care uneşte, la echinocşi, punctul unde răsare Soarele, cu cel în care apune. De asemenea, dacă la echinocşi traiectoria mişcării diurne aparente a Soarelui este un semicerc (180o), ziua fiind egală cu noaptea, la solstiţiu de vară traiectoria e mult mai deasupra orizontului, ziua fiind cea mai lungă, iar la solstiţiu de iarnă este mai puţin deasupra orizontului, ziua fiind cea mai scurtă.

Desigur, revenind la cele două mişcări ale Soarelui, trebuie să arătăm că dacă poziţia Soarelui e definită ca o intersecţie între traiectoria aparentă a Soarelui şi ecliptică, atunci axa ASDS se va roti corespunzător, în acelaşi timp cu rotirea împărţirii zodiacale pe cercul eclipticii. Practic, aceasta se roteşte în jurul centrului ei, efectuând un tur complet (360o) în 24 de ore. Astfel Soarele, deşi se mişcă în raport cu zodiacul cu cca 0,5o, se roteşte împreună cu acesta aproape cu 180o, în raport cu cercul orizontal.

Privind din nou prima figură şi solicitând cititorului un mic efort de vedere în spaţiu, se poate remarca că în situaţia în care omuleţul ar sta chiar pe cercul polar de nord (cu latitudinea de 66o33’, respectiv, complementul înclinării axei de rotaţie a Pământului în raport cu planul eclipticii, adică, planul său orbital), planul orizontului (cel orizontal, tangent în locul respectiv la suprafaţa sferei pământeşti) va fi paralel cu cel al eclipticii. Atunci, planul dus prin centrul Pământului, paralel cu acest plan al orizontului, se suprapune cu cel al eclipticii şi nu mai există o dreaptă de intersecţie, care, întâlnind cercul eclipticii în două puncte diametral opuse, acestea să reprezinte AS şi DS. Aşadar, la latitudinea cercului polar, un nou născut acolo n-ar avea AS. Aceste paradoxuri geometrice vor fi discutate mai târziu, împreună cu întreaga problemă a latitudinilor circumpolare. Deocamdată, cititorul trebuie să reţină că desenele înfăţişate se referă la latitudinile medii, respectiv, cele ale zonelor cu climă temperată.

Toate aceste consideraţii cosmografice, oarecum obositoare, le cred necesare pentru ca oricare cititor interesat să înţeleagă bazele astrologiei, să ştie ce înseamnă efectiv anumite noţiuni, care sunt esenţiale în interpretarea temelor natale, cum ar fi AS, DS şi Casele, în general. De aceea, voi insista în continuare asupra unui punct, care fiind tratat diferit în manualele de astrologie, stârneşte confuzii durabile, păgubitoare pentru înţelegerea corectă. Este vorba de MCMijlocul Cerului, care are accepţii diferite, de la autor la autor.

În raport cu punctul unde are loc naşterea sau în care, pur şi simplu, ne aflăm pe suprafaţa globului pământesc, am arătat că AS este punctul de pe ecliptică care răsare la orizont, iar DS – cel care apune, subînţelegându-se că jumătatea cercului se află deasupra orizontului, fiind vizibilă, iar cealaltă – sub orizont. (Reamintesc că, pentru rigoare, ne raportăm la un plan paralel cu cel al orizontului, dus prin centrul Pământului.)

MC este punctul cel mai ridicat, cel mai înalt al eclipticii, în raport cu planul orizontal. Deoarece deasupra orizontului se află 180o din cercul eclipticii (zodiacul), înseamnă că MC este punctul situat la 90o faţă de AS sau DS, adică, la mijlocul semicercului care se proiectează pe cer.

De aici, denumirea de Medium Coeli = Mijlocul Cerului.

Cum însă am arătat că pentru noi, observatorii tereştri, contează mişcarea aparentă a Soarelui, am văzut că pentru fiecare poziţie a Soarelui, de la răsărit până la apus, corespunde o orientare a liniei ASDS, concomitent cu rotirea eclipticii împărţite în cele 12 semne zodiacale. Deci, în figura alăturată, Soarele va rămâne, practic, în acelaşi punct al zodiei Capricornului (în realitate, progresând cu o infimă deplasare de 0,5o), în schimb întreg zodiacul se va roti astfel, ca la momentul apusului, Capricornul să coboare la DS.

Traiectoria aparentă a Soarelui, respectiv, parcursul său pe cer de la răsărit la apus, are un punct culminant – zenitul – în raport cu care Soarele începe să coboare spre apus în partea a doua a zilei. Un plan vertical dus prin acest punct, pe o direcţie perpendiculară pe cea răsărit-apus, adică, pe direcţia nord-sud, va intersecta cercul eclipticii într-un punct numit – zenitul matematic. Acesta poate să coincidă în anumite momente cu MC sau poate să se afle de o parte sau de alta a sa. Din păcate, în literatura astrologică, zenitul matematic este confundat, de cele mai multe ori, cu MC, mai ales în sistemele de domificaţie inegală. Pentru a explica mai bine această problemă va trebui să examinăm, din perspectivă istoricå, evoluţia sistemelor de domificaţie.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *