Revoluția uitată:evenimentele de la Iași din 14 decembrie 1989 (II) Inițiatorii, arestați de Securitate

Revoluția uitată:evenimentele de la Iași din 14 decembrie 1989 (II) Inițiatorii, arestați de Securitate

Continuăm seria de articole dedicate evenimentelor de la Iași din zilele fierbinți ale lui decembrie 1989.

Georgiana Arsene

Vorbeam, în articolul precedent intitulat ”Revoluția uitată: evenimentele de la Iași din 14 decembrie 1989(I)” despre faptul că Revoluția Română a început la Iași printr-o acțiune zădărnicită de Securitate. Continui astăzi să prezint evenimentele acelor zile, așa cum sunt ele descrise în cartea ”Trăgători și mistificatori Contrarevoluţia Securităţii în decembrie 1989” de Andrei Ursu, Roland O. Thomasson și Mădălin Hodor.

Inițiatorii acțiunii de la Iași au fost arestați de Securitate începând din dimineața zilei de 14 decembrie. În zilele următoare s-au făcut razii și arestări în special la întreprinderile unde se formase nucleul mișcării, scriu autorii lucrării menționate la pagina 42.

Cu generalul Iulian Vlad* despre legile nescrise ale spionajului ...

În fondul informativ se găsește dosarul nr. I 203571, care privește activitatea unei organizații ieșene, numită de Securitate ”Grupul”. Conform unei ”Note de stadiu” din data de 22 februarie 1989, întocmită de Serviciul II (Contrainformații economice) al IJS Iași și aprobată de colonelul Ciurlău Constantin, șeful Securității, dosarul fusese deschis la data de 16 iunie 1986, ”în scopul cunoaștereii și prevenirii unor manifestări necorespunzătoare” ale unor angajați ai Combinatului de Utilaj Greu Iași. Printre cei urmăriți în cadrul acțiunii se afla nucleul grupului care va organiza, în decemrie 1989, manifestația eșuată din Piața Unirii. Rezultă, astfel, fără dubii, că Securitatea nu a avut nici o legătură și nu a favorizat în nici un fel desfășurarea evenimentelor, ci, din contră, a acționat conform normativelor în vigoare, reușind, tocmai datorită faptului că îi urmărise încă din 1986 pe organizatori și cunoștea caracterul lor virulent anticomunist, să înăbușe încă din faza incipientă acțiunea. De asemenea, rezultă că membrii Grupului se cunoșteau bine dinaintea inițierii acțiunii, că își asumaseră o poziție de contestare la adresa Dictaturii și că desfășurau activități în acest sens. Ideea lor de a organiza o manifestație publică nu a fost altceva decât o continuare firească a acțiunilor anterioare, potențate de radicalizarea situației interne, o dată cu refuzul obstinat al regimului de a face și cea mai mică concesie reformistă, dar și de situația internațională în plină desfășurare.

Al doilea document este unul cu adevărat revelator, atât datorită provenienței, cât, mai ales conținutului. Inentariată sub numărul D 13906, în arhiva CNAS,se găsește agenda de serviciu a generalului maior Ștefan Alexie, secretar de stat în DSS și membru al Biroului Executiv al Consiliului de conducere al respectivei instituții. În data de 10 decembrie 1989, coordonatorul Direcției a III-a a DSS (Contraspionaj), își notează următoarele: ”Ordine tov. gl. Vlad. Cazul Iași – Frontul și alte organizații”.

Din această notare se desprind două concluzii irefutabile: în primul rând, rezultă foarte clar că șefii Securității aveau cunoștință despre existența la Iași a unui nucleu revoluționar, fiind la curent, previzibil, și cu denumirea organizației lor (”Frontul Popular Român”).

În al doilea rând, data la care are loc această discuție în cadrul Biroului Executiv al DSS, 10 decembrie 1989, precum și faptul că șeful Securității, Iulian Vlad, emisese ordine în acest sens, chiar dacă ele nu sunt menționate explicit ne sugerează cursul ulterior al evenimentelor și explică, dincolo de orce speculații, eșecul manifestației preconizate să aibă loc în Piața Unirii de la Iași la 14 decembrie 1989.

Care era sensul ordinelor emise de Iulian Vlad aflăm dintr-un alt document aflat tot în arhiva CNAS și anume ”Registrul de ordine pe unitate al USLA” în care, la data de 9 decembrie 1989, figurează notarea: ”în perioada 11-17 decembrie 1989 va avea loc la Iași Dinamoviada de judo”, fiind menționați cei 10 subofițeri și un ofițer USLA care urmau să fie trimiși acolo. Având în vedere că, prin ordinul de zi nr. 0265 din 8 noiembrie 1989, se specifică faptul că echipa de judo a USLA ar fi urmat să se deplaseze la Oradea, acolo unde Consiliul Politic al MI stabilise deja desfășurarea respectivului concurs pentru perioada 7-9 decembrie 1989, mutarea intempestivă a locului și datei coincide în mod cert cu notarea din agenda lui Alexie și cu evenimentele care se desfășurau la Iași. Este evident că Iulian Vlad i-a trimis la Iași pe uslași sub acoperirea sportivilor cu scopul de a reprima o eventuală revoltă, prezența lor fiind certificată de registrele de cazare ale hotelului aflat în Piața Unirii, cât și de martorii oculari care i-au văzut acționând în Piața Centrală. Iată că nu toate aspectele din perioada premergătoare lui 22 decembrie sunt elucidate. Ba chiar, mai mult. Sistemul de operare, care era unul specific Securității și care presupunea o colaborare strânsă cu sportivii aparținând Clubului Dinamo, va fi repetat și în intervalul de după 22 decembrie. Numeroși martori au vorbit despre prezența unor ”sportivi” (vezi Cazul ROMBAC de la Sibiu) în locuri în care, ulterior, au fost acțiuni teroriste. Iată încă un motiv pentru care presupunerea că perioada de dinainte de 22 decembrie 1989 nu mai trebuie investigată este, în opinia noastră, ilegală.

Pentru Securitate, acțiunea temerară a ieșenilor a avut o dublă semnificație care se va vedea în reacțiile din zilele următoare când scânteia Revoluției s-a aprins la Timișoara:

  • Era necesară sporirea și mai mare a vigilenței, pentru că ”treaba” de la Iași putea deveni ”deosebită”.
  • Era imperios necesar să fie mascată adevărtata motivație a protestatarilor. Aceștia nu trebuiau să fie percepuți ca opozanți autentici ai regimului (nici de Ceaușescu, dar nici de populație), ci drept ”unelte” ale ”dușmanilor din Vest și din Est”.

Aceste ”învățăminte” aveau să iasă, însă, în relief, mai curând decât s-a așteptat instituția. În dimineața de 16 decembrie, Iulian Vlad le reproșa subordonațților săi că ”au scăpat cazul Tokeș Laszlo din mână”. Lucru care s-ar fi putut petrece și la Iași, dacă nu s-ar fi intervenit în forță. ”La Iași, dacă nu se prelua cu toată seriozitatea, era o treabă deosebită”.

Șeful Securității practica un iluzionism elaborat pentru a-i întreține dictatorului ficțiunea iubirii unanime de către poporul român. Aceasta era misiunea lui principală, dar și modul în care își câștigase întreaga încredere a lui Nicolae Ceaușescu și a soției sale. Astfel, Vlas le explica cadrelor Securității pentru a se asigura că nimeni nu are vreun dubiu asupra sorginții străine a tentativei de manifestație din capitala Moldovei: ”Cazul din Iași – nici aici n-a fost acțiune spontană (Inforrmația apare în agenda generalului Ștefan Alexie, notarea din 17 decembrie 1989 – nota Georgiana Arsene)”. Op. cit., pag. 42-43.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *