Zenitul matematic în Case: interese spirituale, ajutor de la prieteni, afirmare prin propriile puteri

Zenitul matematic în Case: interese spirituale, ajutor de la prieteni, afirmare prin propriile puteri

Localizarea terestră (XIV)

Am lăsat intenţionat la sfârşit problema confuziei dintre MC şi Zm, pentru că ea demonstrează încă o dată valoarea domificaţiei egale.

D. G. G.

Zenitul matematicZm este intersecţia cu ecliptica, deasupra orizontului, a unui plan vertical, dus prin punctul culminant al traiectoriei aparente a Soarelui (zenitul), iar punctul opus – intersecţia sub orizont, a aceluiaşi plan cu ecliptica – nadirul matematic.

Din păcate, Zm a fost considerat MC, confuzia aceasta antrenând multe impreciziuni. Zm se situează de o parte sau de alta a MC, care este punctul culminant al eclipticii, aflat la egală distanţă de AS şi de DS. Uneori, când timpul sideral al naşterii este de 6 sau 18 ore, Zm coincide cu MC, respectiv, cu  vârful Casei X.

În sistemul  antic al Caselor egale, cuspidele (vârfurile) Caselor se succed deci, din 30o în 30o, pornind de la AS. Ele sunt mijlocul Caselor.

Problema confuziei dintre MC şi Zm demonstrează încă o dată valoarea domificaţiei egale. Desenele de mai jos evidenţiază aceste raporturi. Planul meridian este unul vertical, care trece prin locul naşterii (N) şi prin zenit, punctul culminant, respectiv, cel mai înalt de pe traiectoria aparentă a Soarelui, de la răsărit la apus. Direcţia planului este nord-sud, perpendiculară  pe cea est-west. Zenitul matematicZm – este punctul de intersecţie al acestui plan meridian cu ecliptica sau proiecţia zenitului pe aceasta, în planul meridian. MC este punctul care are întotdeauna o poziție fixă, de 270o faţă de AS sau de 90o faţă de DS (punctul nonagesim).

Din păcate, de foarte mult timp s-a făcut o confuzie, denumindu-se Zenitul matematic drept Mijlocul Cerului, ceea ce a generat o serie de erori. Marcus Manilius vorbeşte destul de limpede despre MC, definindu-l ca locul care domină de sus cerul şi-l împarte în două părţi egale (în poemul Astronomicon scris, în anul 10 p. H.). Deci, ar fi limpede: Mijlocul Cerului adevărat – e înţeles ca punctul cel mai înalt al eclipticii. Echivocul apare atunci când Manilius vorbeşte despre MC, ca despre locul cel mai înalt al cerului, în care Phoebus, obosit, îşi opreşte caii gâfâind, pregătindu-se să facă ziua să coboare şi determină lungimea umbrelor meridiene, ceea ce e o referinţă la punctul culminant al traiectoriei aparente a Soarelui  –  zenitul, care, proiectat pe ecliptică, devine zenitul matematic. Aceasta e sursa confuziei şi a tuturor erorilor. Totuşi, Iulius Firmicus Maternus, care se pare că a fost în posesia manuscrisului poemului lui Manilius, scrie foarte clar, în Mathesos libri, în anul 350 p. H., că Mijlocul Cerului (MC) este al zecelea vârf pornind de la horoscop (Ascendentul AS) şi recomandă  să se numere 270o pornind de la AS, iar pentru Fundul Cerului FC, doar 90o. Referindu-se la cele 4 kentra, el încheie capitolul XVIII astfel: Aceşti 4 pivoţi (ţâţâni) ai geniturii (geniturae cardines) şi ai decretelor cereşti sunt cele pe care trebuie să le examinăm cu grijă, pentru ca, prin judecăţi foarte veridice, să interpretăm toată substanţa Destinului.

Confuzia a fost introdusă de traducerile relative ale textului poetic Astronomicon de Manilius. El a fost tălmăcit în 1786, de canonicul Pingre, secretarul Universităţii din Paris, iar mai târziu, în 1884, de Nissard, ambii necunoscând astrologie. Abia versiunea lui Jean Hiéroz, din sec. al XX-lea, a fost cea autorizatå.

Semnificaţia astrologică a MC, definit ca punct nonagesim, e mult mai individualizatå. Planul vertical care trece prin locul naşterii (N) şi prin MC, pe o direcţie perpendicularå pe linia AS-DS, este meridianul zodiacal, în timp ce meridianul geografic este planul vertical, perpendicular pe direcţia est-vest, trecând prin locul naşterii (N) şi prin zenit.

Zenitul matematicZm, rezultat din intersec¡ia acestuia cu ecliptica, nu e punctul cel mai ridicat deasupra orizontului. Unghiul diedru α al secţiunii drepte e mai mare decât oricare unghi β al unei secţiuni oblice.

Zenitul matematic este o ficţiune geometrică, dar presupune un calcul trigonometric destul de complicat (de aceea, se recurge la tabele). El n-are o valoare efectivă, fiind doar o abstracţie geometrică legată de deplasarea Pământului în spaţiu (respectiv, de mişcarea aparentă a Soarelui). El aparţine Pământului şi nu mediului cosmic, ceea ce face să nu aibă o reală valoare astrologică. Mijlocul Cerului, definit ca intersecţie a meridianului zodiacal cu ecliptica, are următoarele calităţi: e cel mai ridicat, cel mai înalt punct al zodiacului; e la mijlocul Casei X (în sistemul antic); iar în spaţiu, e cel mai apropiat de zenit.

Zm semnifică situaţia socială. Opusul său, Nadirul matematic semnifică preocupările casnice, sfârşitul vieţii, bătrâneţea.

Zm se combină cu problematica sectoarelor (Caselor) în care este plasat:

– în Casa X sau chiar pe MC, înseamnă că nativul se va afirma prin propria putere şi stăruinţă. Dacă nu există alte impedimente, va avea o înălţare socială. Desigut, planetele din apropierea Zm vor conta în acest sens;

– în Casa IX, înseamnă că interesele spirituale vor fi preponderente, ascensiunea socială producându-se mai greu. Intelectul va juca un rol în viaţa nativului;

– în Casa XI, înseamnă că nativul va fi protejat şi ajutat de prieteni în ascensiunea sa socială. Năzuinţele sale se vor îndrepta spre planul material (în funcţie şi de aspectele Zm. sau ale planetelor însoţitoare.)

Planetele din proximitatea Zm. (ecart 5o-7o) întră în dominantă.

Faptul că tema astrală e un instantaneu care fixează imaginea configuraţiei astrale în momentul naşterii diminuează total importanţa zenitului matematic, care este o abstracţie geometrică legată de mişcarea aparentă a Soarelui.

În concluzie, recomand să se renunţe la a considera Zm drept MC – cum fac majoritatea manualelor de astrologie – şi să se adopte sistemul antic, în care MC este, pur şi simplu, punctul situat deasupra orizontului la egală distanţă de AS şi de DS. El se calculează uşor, adăugând 270o, la longitudinea AS sau 90o, la cea a DS. Practic, adoptând sistemul domificației egale, gradul AS este acelaşi în fiecare zodie pentru toate Casele, inclusiv, MC care e vârful Casei X.

În sfârşit, în încheiere, propun cititorului, ca în afară de această metodă a Caselor egale, să utilizeze domificaţia zodiacală, care e de mult practicată de astrologii indieni (începând cu Varahamihira, din sec. al VI-lea). Ea a fost introdusă în 1950, în Franţa, de Albert Négre şi experimentată cu rezultate satisfăcătoare. Metoda e foarte simplă: semnul zodiacal în care e AS se considerå Casa I, următorul  –  Casa II ş.a.m.d. Spre deosebire de domificaţia egală, această metodă scuteşte de stabilirea limitelor dintre Case.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *