Nicolae Titulescu:”Am fost, sunt şi voi rămâne partizanul unui pact de asistenţă mutuală cu URSS, atâta timp cât statul acesta va practica politica de pace şi de apropiere între popoare pe care a practicat-o în ultimii ani”

Nicolae Titulescu:”Am fost, sunt şi voi rămâne partizanul unui pact de asistenţă mutuală cu URSS, atâta timp cât statul acesta va practica politica de pace şi de apropiere între popoare pe care a practicat-o în ultimii ani”

Un acord care n-a fost să fie 

Pe 21 iulie 1936, la Montreaux, Titulescu era trimis de regele Carol al II-lea şi de guvernul de la Bucureşti să se vadă cu Litvinov pentru semnarea unui tratat sovieto-român de asistenţă mutuală. Printre prevederi se număra şi faptul că trupele sovietice nu puteau trece Nistrul fără o cerere formală adresată guvernului României, dar şi că trebuiau să se retragă imediat de pe teritoriul românesc dacă guvernul o cerea. Tratatul n-a mai fost însă parafat, căci Uniunea Sovietică a început să sesizeze că orientarea politică de la Bucureşti vira spre dreapta. Cu alte cuvinte, sovieticii citeau în viitorul lui Titulescu demiterea, după cum îi avertiza Mihail Ostrovski, primul amabasador rus în România. Două luni mai târziu, zvonurile deveneau fapt. Pe 29 august 1936, Titulescu era demis din funcţia de ministru al Externelor sub pretextul unei remanieri a guvernului. Pentru el nu era nimic surprinzător, căci simţise creşterea-n influenţă a Reich-ului în ochii regelui Carol al II-lea. Se încheia astfel cel de-al treilea şi ultimul mandat al lui Titulescu la Externe. 

Pactul germano-rus, „fără noi şi pe spatele nostru“

Unul dintre principalele motive ale demiterii a fost tocmai încercarea de închegare a relaţiilor sovieto-române la Montreaux, misiune în care-i dăduse acordul însuşi regele. Carol al II-lea îşi jucase bine cartea. Că aceste eforturi ale lui Titulescu, în totală contradicţie cu politica susţinută de Reich, erau cauza demiterii o susţinea şi Corneliu Coposu, într-un interviu din iulie 1991, pentru „Magazin istoric“: „Cred că factorul principal care a determinat schimbarea lui Titulescu au fost presiunile venite din partea Axei Roma-Berlin sau, mai precis, din partea Cancelariei din Wilhelmstrasse“.  În încercarea sa de a fraterniza cu ruşii, Titulescu nu era naiv, aşa cum spuneau cei care-l acuzau de bolşevism. Prevăzând însă marele război care avea să vie, ştia că micul regat şi-ar fi putut asigura un puternic aliat. „Am fost, sunt şi voi rămâne partizanul unui pact de asistenţă mutuală cu URSS, atâta timp cât statul acesta va practica politica de pace şi de apropiere între popoare pe care a practicat-o în ultimii ani. Tratatul de asistenţă între România şi URSS este necesar României, fie că Germania face război cu URSS, fie că se înţelege cu ea. Şi acest tratat va trebui să fie făcut în timp util, cu România, altminteri apropierea germano-rusă se va face fără noi şi pe spatele nostru“, scria Titulescu în vara lui 1937. Doi ani mai târziu, la Moscova, era semnat pactul Ribbentrop-Molotov, care pecetluia soarta Europei. 

Citiți continuarea pe adevarul.ro.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *