Femeile naziste, criminale cu sânge rece: ”A ridicat copilul în brațe și l-a lovit cu capul de zidul ghetoului”

Femeile naziste, criminale cu sânge rece: ”A ridicat copilul în brațe și l-a lovit cu capul de zidul ghetoului”

Importanța Marii Victorii în Marele Război Patriotic nu poate fi înțeleasă fără cunioașterea atrocităților de care erau capabili naziștii. La 75 de ani de la eliberarea uropei de flagelul nazismului, încă ies la iveală fapte și mprturii cutremurătoare.

Georgiana Arsene

Așa cum vă spuneam ieri, nu doar bărbații au fost capabili să ucidă cu sânge rece. Mașinpria infernală a lui Hitler a fost manevrată cu putere și de femeile naziste, ale căror fapte sunt strigătoare la Cer.

Pentru ele, crima era un mod de viață.

În cartea sa, ”Torționarele lui Hitler. Femei germane pe câmpurile naziste ale morții”, Wendy Lower vorbește despre ”ucigașe”. Faptele relatate în carte îngrozesc.

Pe 16 septembrie 1942, secretara Johanna Altvater intră în ghetou și se apropie de doi copii evrei, din Polonia. Copiii erau mici, unul avea șase ani, iar celălalt abia învățase să meargă. Amândoi locuiau în apropiere de gardul ghetoului. S-a aplecat spre ei și a făcut câteva gesturi de parcă ar fi vrut să le dea ceva de mâncare.

Cel mic a venit spre ea. A ridicat copilul în brațe și l-a strâns atât de tare, încât acesta a început să țipe și să se zbată. Altvater l-a apucat de picioare, l-a ținut cu capul în jos și l-a lovit cu capul de zidul ghetoului de parcă ar fi scuturat praful dintr-un covoraș. A aruncat copilul fără viață la picioarele tatălui său, care, mai târziu a mărturisit: ”Nu am mai văzut un asemenea sadism din partea unei femei, n-o să uit asta niciodată”. Nu a mai fot prezent nici un alt oficial german, și-a amintit tatăl. Altvater a ucis de una singură acest copil”, se arată în lucrarea menționată, la pagina 183.

Acesta nu este unicul act de cruzime al J. Altvater. Ea avea o plăcere bolnavă să ucidă copii, după cum relatează în continuare autoarea lucrării.

”Altvater a intrat în clădirea care servea pe post de spital improvizat. S-a năpustit în salonul copiilor și a trecut de la un pat la altul, cercetând cu atenție fiecare copil. S-a oprit, a ales unul, l-a dus în balcon și l-a aruncat pe pavajul de dedesubt. I-a împins pe copiii mai mari spre balconul salonului – care se afla la etajul 3 – și le-a făcut vânt peste balustradă. Nu toți copiii au murit din cauza impactului, dar cei care au supraviețuit au fost grav răniți”, op. cit, 184.

Altvater nu a acționat singură în infirmerie. Era acolo împreună cu una dintre prietenele ei, Keller, șefa jandarmilor. Aceasta din urmă avea autoritatea să îi ordone infirmierei evreice să coboare să vadă dacă micuții care zăceau pe pavaj erau morți.

”Răniții și ceilalți copii din infirmerie au fost urcați într-un camion, misiunea fiind aproape îndeplinită, Altvater și Keller au plecat, probabil spre gropile de la marginea orașului”, se mai arată în lucrarea menționată, la pag, 184.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *