#Mineriada 13-15 iunie 1990 fără mistificări. Implicarea lui Gelu Voican Voiculescu

#Mineriada 13-15 iunie 1990 fără mistificări. Implicarea lui Gelu Voican Voiculescu

În timpul evenimentelor din 13-15 iunie 1990, Gelu Voican Voiculescu era unul din cei patru vice prim-miniștri ai Guvernului Petre Roman. Din păcate, încercarea de rescriere a istoriei, chiar cu prețul fabricării unor vinovați și a falsificării faptelor a devenit un ”modus vivendi” pentru o serie de indivizi extrem de vocali din spațiul public.

Georgiana Arsene

Ceea ce s-a întâmplat la 13 iunie 1990, precum și reacția din zilele următoare – 14, 15 iunie, când au venit minerii nu reprezintă decât o încercare disperată de a împiedica instaurarea democrației în România.

Și aceasta pentru că, în data de 20 mai 1990, avuseseră loc primele alegeri libere din România. La acestea, FSN și, implicit, Ion Iliescu, au obținut un procent zdrobitor, fapt care arată de câtă încredere se bucura fostul președinte împreună cu echipa sa de atunci provenită direct din Revoluție – Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Cazimir Ionescu, Adrian Sârbu, Bogdan Teodoriu, Dan Iosif etc.

România a fost singura țară din fostul lagăr socialist în care au câștigat forțele politice de stânga. Acest fapt nu avea să rămână nesancționat…

În data de 15 iunie 1990 urma să aibă loc deschiderea solemnă a lucrărilor Parlamentului ales, cu investirea președintelui României, Ion Iliescu și a guvernului legitim rezultat din alegeri.

La 24 mai 1990, forțele de opoziție, în frunte cu PNȚCD, prin vocea lui Corneliu Coposu, au anunțat încetarea protestului din Piața Universității, la scurt timp urmând și retragerea asociațiilor studențești.

După data de 22 aprilie 1990 și până pe 20 mai 1990, în Piața Universității s-a aflat un mare număr de manifestanți care protestau și blocau circulația. Ei acuzau puterea provizorie a FSN că s-ar afla sub influența unor foști lideri comuniști.

Un vice prim-ministru, victimă a regimului comunist: anchetat încă de la 18 ani

Gelu Voican Voiculescu nu putea să fie acuzat că ar răspunde la comenzile unor foști lideri comuniști, mai ales că, înainte de decembrie 1989, când a participat activ la Revoluție, nu a deținut nici o funcție politică. Nu a fost membru UTC sau PCR.

Mai mult decât atât, a fost închis în timpul regimului comunist, ultima oară fiind și condamnat la un an și șase luni de închisoare cu executare. Din toată pedeapsa, a ispășit 11 luni, beneficiind de un decret general de grațiere.

Gelu Voican Voiculescu simte represiunea regimului comunist încă din anii de școală. Anul 1959 a rămas adânc înfipt în memoria studentului de atunci. El a fost declarat ”exponent al reacțiunii interne, mână-n mână cu cea externă”, precum și ”agitator periculos în rândurile tineretului”. Este exmatriculat la 13 martie 1959.

Tânărul Gelu Voican Voiculescu, în vârstă de 18 ani, este anchetat și reținut de Securitate până seara târziu.

În 1970, a fost reținut aproape 3 luni de zile, până la urmă fiind scos de sub urmărire penală de Consiliul Securității Statului. Instituția îl acuzase neîntemeiat de trădare prin transmitere de secrete de stat și spionaj economic.

Declinându-și competența, Securitatea l-a deferit Procuraturii Civile pentru tentativă de trecere frauduloasă a frontierei. A fost eliberat pentru că acuzația nu se susținea, deoarece trecuse legal granița către Ungaria cu un pașaport legal.

În iulie 1985 este arestat din nou și, de data aceasta condamnat într-un dosar confecționat de Securitate pentru infracțiuni de drept comun. Aceasta după ce inițial fusese încadrat în celebrul art. 166 CP – propagandă împotriva orânduirii socialiste.

El este un participant direct la Revoluția română, luptând cu un regim care îl oprimase zeci de ani. În noaptea de 21 decembrie, Voiculescu se află la Inter, iar la 22 decembrie la televiziune. Devine membru al CFSN.

Plecarea cu elicopterul în Valea Jiului

La 13 iunie 1990 nu s-a pus problema reprimării protestatarilor de la Universitate. Forțele de ordine au intervenit pentru restabilierea circulației pe o arteră principală a Bucureștiului, blocată de manifestanți.

La momentul acela, vice prim-ministrul Gelu Voican Voiculescu nu mai coordona Ministerul de Interne. Negocierile cu protestatarii au fost purtate de vice prim-ministrul Anton Vătășescu, care a și semnat un protocol de eliberare a zonei.

Documentul nu a fost respectat. Din acest motiv, restabilirea circulației s-a făcut de către forțele de ordine cu acordul procurorului general al României.

În timpul devastărilor de la Universitate și de la Televiziune, din 13 iunie 1990, Gelu Voican Voiculescu se afla în plină ședință cu membrii grupului senatorial FSN. Asta demontează informația vehiculată și nedovedită niciodată potrivit căreia vice prim-ministrul Voiculescu ar fi zburat cu elicopterul în Valea Jiului să cheme minerii.

Totuși, nu iese fum fără foc. De unde această idee că Gelu Voican Voiculescu a plecat în Valea Jiului să aducă minerii?

În ziua următoare violentelor atacuri antiguvernamentale din data de 18 februarie 1990, vice prim-ministrul Gelu Voican Voiculescu zboară în Valea Jiului în fruntea unei delegații din care făceau parte reprezentanți ai întregului spectru politic. Este vorba, în special, despre Cazimir Ionescu, Florin Bădinici, Virgil Vâță și Radu Ciuceanu, alături de Gelu Voican Voiculescu.

Aceștia au împiedicat venirea a peste 20.000 de mineri, cu excepția a două garnituri de tren care deja se aflau în drum spre București. Acești mineri au ajuns seara în Capitală. În urma unor discuții purtate cu autoritățile, aceștia se retrag în aceeași seară, fără nici un fel de probleme.

14 iunie dimineața devreme…

În zorii zilei de 14 iunie 1990, în jurul orei 4 dimineața, Gelu Voican Voiculescu îl trezește din somn pe premierul Petre Roman, care decisese să doarmă în camera sa de la Palatul Victoria.

Voiculescu i-a transmis că se întâmplă ceva foarte grav și că aproximativ 8.000-10.000 de mineri urmează să intre în București, veniți cu trenurile din Valea Jiului. I-a spus atunci lui Roman că trebuie luată o decizie.

Motiv pentru care s-au întrunit la Palatul Victoria: Ion Iliescu, Cico Dumitrescu, Cazimir Ionescu, Dan Iosif, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu și alții.

Cu acest prilej s-a convenit ca în momentul în care minerii ajung în Piața Victoriei, Iliescu li se va adresa și le va transmite că ordinea a fost restabilită. Urma ca Iliescu să îi îndemne să se întoarcă în mod organizat în Valea Jiului.

Lucrurile nu au mai ieșit ca în seara de 19 februarie 1990. Minerii s-au îndreptat spre Universitate și Teatrul Național, fiind, de altfel aclamați de bucureștenii de pe stradă.

În realitate, cu o seară înainte, Iliescu nu chemase minerii la București – de altfel, nu există nici o dovadă în susținerea acestei acuzații tot mai înfiptă în mentalul colectiv, ca urmare a rostogolirii acestui fake news ani la rând – ci, în discursul său televizat s-a adresat oamenilor de bine din jurul Capitalei să vină să apere cuceririle Revoluției.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *