Cum influențează Luna inteligența copilului

Cum influențează Luna inteligența copilului

Sinteza generală

 Aşa cum am mai arătat, nu zodiacul formează structura unei teme natale, ci „forţele“ planetare. Cele 12 semne zodiacale sunt un ciclu natural, bazat pe dinamica raportului dintre ziuă şi noapte. Omul nu se poate sustrage influenţei acestui ciclu, pentru că, după cum nu se împlineşte în afara societăţii, el nu trăieşte nici în afara naturii. Semnificaţiile domificaţiei îşi au explicaţia lor profundă tot în raportul fundamental  zi-noapte. De aceea şi există corelaţia dintre semnele zodiacale şi Case. Primele se referă doar la un fel de a fi, în timp ce Casele indică numai planurile existențiale. Doar ansamblul planetar formează structura temei natale, vizând efortul omului de a se constitui pe sine.

D.G.G.

Din moment ce nici semnele zodiacale, nici Casele nu formează structura individualităţii omului exprimată de tema natală, nu se pot elabora concepte definite decât pentru planete. Desigur, că poate fi găsită o explicaţie a semnificaţiilor pentru fiecare semn zodiacal, cât mai generală şi cât mai profundă.

(De pildă, Berbecul:  – ascensiunea forţei Zilei victorioase asupra Nopţii.) Dar esenţiale pentru devenirea omului rămân definiţiile clare ale energiilor planetare. Raporturile dintre ele se regăsesc la toţi oamenii, prin simplul fapt că ei aparţin speciei umane. Deci, o primă sinteză generală se poate opera pe planul acestei specii.

Individul uman se formează în contact şi prin schimb cu lumea înconjurătoare. Toată problema constă în cum îşi va utiliza rezervorul de posibilităţi lunare pentru a ajunge prin individuaţie un ins complet diferenţiat (Soare).

Pentru asta va trebui să stabilească raporturi între lume şi el (Mercur); va trebui să se lege afectiv de această lume (Venus); va trebui să acţioneze pentru a-şi afirma şi a-şi impune individualitatea (Marte); va trebui să-şi asimileze lumea, alegând tot ce-i e util (Iupiter) şi eliminând  restul (Saturn).

Trecerea de la lunaritate la solaritate echivalează cu formarea individualităţii

Ea este evidentă pentru ceea ce e specific esenţialmente omului  –  gândirea. De aceea, acest proces formativ e uşor de urmărit pe plan mental. O dată născut, copilul ia act de lume prin simţuri.

Senzaţia e primul mijloc prin care copilul şi lumea intră în contact. Simţitorul şi simţitul (lumea sensibilă) sunt două realităţi care se întâlnesc în senzaţie, amândouă  ascultând de aceleaşi legi şi fiind la aceeaşi scară. Senzaţia nu e ceva pur material, în ciuda suportului ei biofizic.

Copilul fiind, potenţial, o fiinţă raţională, în senzaţie se găseşte, deja latent, acea mişcare care conduce de la lunaritate la solaritate. Dovadă  că actul sensibil (senzorial) e deja pătruns de inteligibilitate este că el nu dispare împreună cu obiectul care l-a generat, ci persistă ca o schiţă a obiectului absent în percepţiile care se agregă în imagini. Ele se conservă latent în memoria imaginilor.

Senzaţia, imaginaţia şi memoria imaginilor sunt atribute lunare. Dar în acest context, participă Mercur, care a permis relaţia sensibilă dintre obiect şi simţitor, Venus – prin atracţia care a îngăduit relaţia sensibilă, Marte – prin nevoia, exteriorizată, de  a avea priză asupra obiectului, Iupiter – pentru asimilarea senzaţiei, apoi a imaginii şi pe urmă, pentru ordonarea lor, Saturn – care exercită funcţia de a abstrage din obiect imaginea. (Fără a fi o idee, imaginea are un inteligibil potenţial.) Acesta este globalismul uman pe viu.

Ca o aplicaţie imediată, rezultă că din raporturile planetelor cu Luna apar indicii asupra inteligenţei copilului. Valorizarea aspectelor planetelor cu Luna e asemănătoare cu întâlnirea dintre o dispoziţie interioară şi terenul favorabil amplificării acestei tendinţe.

Abstractul potenţial, prin dublul efort saturnian de a elimina secundarul şi de a fixa esenţialul, ajunge la o judecată aplicabilă în toate cazurile –  conceptul (simbolul).

De la Lună, la Soare

În drumul acesta de la senzaţie la noţiune şi concept – trecând prin imaginaţie, memorie şi reflexe – s-a ajuns de la Lună la Soare, căci raţiunea, gândirea raţională e o valoare solară, definitorie pentru om, tocmai prin caracterul ei unic, central şi general.

În toate planurile existenţei, se regăseşte aceeaşi mişcare de la Lună la Soare, trecând de la rezolvarea tuturor posibilităţilor la deplinătatea fiinţei centrate. Dar aceste planuri nu sunt separate, fiindcă omul e global. Din motive didactice s-a ales planul mental, deoarece principiul formării omului este gândirea. Funcţia mercuriană e născută dintr-o represiune a vieţii sensibile. Ea pune la dispoziţia omului limbajul, care devine un echivalent maniabil , intelectualizându-l în întregime. Cu ajutorul său poate opera dezarticularea realului.

Funcţia venusiană: – soliditatea eului e garantată de solidaritatea pe care o asigură afectele.

Funcţia marţiană: – acţiunea, exprimarea eului – ex-presiune = presiune înspre afară (marca oricărui agent).

A simţi şi a percepe înseamnă începutul lui a face –  Mercur, Venus, Marte.

O gândire vorbită e un sistem de vibraţii – Mercur, Marte.

Gestul înseamnă construcţia naturală a unui sentiment – Venus, Marte.

Globalismul uman e un factor  de unitate cu valenţe solare. Acţiune care ne construieşte, care concentrează şi foloseşte toate energiile difuze, aranjându-le într-un fascicul coerent.

Această schiţă de sinteză generală trebuie aprofundată, dar mai ales, asimilată de cititorul-viitor interpret de horoscoape. Însuşindu-şi-o, el va trebui s-ajungă s-o aplice automat, fără vreun efort, precum atâtea alte cunoştinţe elementare, de care nimeni nu mai e conştient că le-a învăţat vreodată (ortografia, gramatica, aritmetica etc.)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *