Cum am devenit astrolog

Pentru mulți, trec drept astrologul Gelu Voican Voiculescu. Și aproape că ei nu greșesc, astrologia fiind, pentru mine, o cercetare perseverentă de pe vremea când aveam 16 ani…

Gelu Voican Voiculescu

Când și unde a început interesul meu pentru astrologie? Fără a putea preciza data exactă, debuturile mele sunt strâns legate de cel care mi-a pus în mână prima carte de astrologie.

Întâmplare sau destin? Nu știu!

De mic, cam de prin clasa a V-a, citeam cu nesaț doar cărți din colecția „Știința pentru toți”. Tehnicist, realist până la a disprețui poezia, privind cu nemotivată superioritate stihuitorii de vârsta mea… Cu siguranță, nu eram un romanțios și afișam cu teribilism un spirit științific.

Profesorul meu de Chimie Laurențiu Abegg de la „Caragiale”, cu care am rămas în relații apropiate și după intrarea la facultate, m-a introdus în lumea astrologiei în contrast cu preocupările mele de fizică nucleară.

E drept că și până atunci mă atrăsese studiul grafologiei prin care speram să descifrez caracterul oamenilor după scrisul lor. Astrologia, însă – prin examenul configurației planetelor la naștere – oferea largi posibilități de cunoaștere a nativilor, ba chiar îngăduia și anticiparea destinului lor. Diagnoză și prognoză…

Laurentiu Abegg mi-a pus în mână un dicționar astrologic al lui Henri J. Gouchon din 1935 precum și niște tabele de poziții ale planetelor întocmite de Georges Muchery. Fiind vorba de poziții din 7 în 7 zile, avea și o broșură cu tabele de interpolare. Tabelele respective erau, însă, doar din 1872-1937, așa că până când, târziu, în 1969, am obținut niște efemeride germane(adică tabele cu poziții planetare zilnice) calculate pentru 1890-2000, am fost frustrat de a-mi întocmi propriul horoscop rezumându-mă la „a lucra” persoane născute înainte de 1937, începând cu profesorul Abegg, care era din 1912…

A fost o îndelungată ucenicie până când mi-am întocmit propria astrogramă și am început „să lucrez ” și persoane din seria mea.

Dacă grafologia mi s-a părut mai plauzibilă, în prezența astrologiei am fost inițial sceptic, unele îndoieli persistând până azi.

Am refuzat, însă, atitudinea reducționistă a celor care decretează, fără argumente, că astrologia e o superstiție. Pentru verificare, mi-am propus „să lucrez” cât mai multe teme astrale. Mi-am alcătuit o adevărată bibliotecă astrologică și am aprofundat diverse metodologii, încercând să rafinez procesul interpretării, un spirit critic, lucid, analitic.

Rezultatele cercetărilor întreprinse de-a lungul deceniilor le-am înfățișat în serialul „Horoscopul la îndemâna tuturor” și le-am sintetizat la rubrica Astrologie de pe acest blog – inprimalinie.org – sub semnătura D.G.G. (Daniela-Georgiana, Gelu).

One thought on “Cum am devenit astrolog

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *