ÎNTOARCEREA ACASĂ  A LUI  TĂSLĂUANU

ÎNTOARCEREA ACASĂ A LUI TĂSLĂUANU

În curând, la 1 febr. 2021, se vor împlini 145 de ani de la nașterea la Bilbor, a lui Octavian Codru TĂSLĂUANU (1876-1942), prilej cu care figura marelui scriitor și militant ardelean va fi în sfârșit scoasă din vitregia uitării, prin publicarea în trei volume masive a întregii sale opere – sub titlul SPOVEDANII – grație râvnei consăteanului său, tânărul George-Bogdan TOFAN, de profesie geograf, dar un neobosit cercetător în domeniul istoriografiei literare și a publicisticii românești, dar nu numai, de vreme ce Oct. C. T. a fost un spirit multilateral care a scris și lucrări de economie, de geopolitică, de memorialistică referitoare la primul război mondial, precum și articole și studii pe teme variate, inclusiv câteva firave încercări literare, pe care a refuzat să și le dezvolte, jertfindu-și amorul propriu auctorial, activității de animator  al celei mai prestigioase mișcări culturale din jurul revistei Luceafărul (1902-1914, 1919-1920).

Plecând din Bilborul său natal, la studii în București, Tăslăuanu și-a urmat destinul frământat, trecând după o prodigioasă activitate publicistică, prin coșmarul tranșeelor galițiene mobilizat fiind ca ofițer în armata austro-ungară, apoi în cadrul Armatei române, în tabăra care lupta de partea Antantei, iar după război, în proaspăta Românie Mare, s-ajungă, printr-o ascensiune politică de excepție, ministru în guvernarea Averescu și pe urmă senator; pentru ca după o activitate memorialistică fecundă, să editeze – cu un an înaintea morții –, revista lunară Dacia care a apărut între 1941-1942.

Fiind un autor de o amplă erudiție multilaterală ar trebuit să rămână o referință de neocolit în viața culturală din prima jumătate a secolului al XX-lea, dacă n-ar fi fost. ocultat de pizma unor contemporani ignoranți…

În calitate de unic nepot direct al lui Octavian C. Tăslăuanu – tatăl mamei mele, Dafina Tăslăuanu, căsătorită Voiculescu, am înfruntat opreliștile regimului comunist și am îngrijit editarea câtorva din cărțile sale: Spovedanii, Ed. Minerva, 1976, am participat cu un studiu în volumul colectiv Octavian C. Tăslăuanu, coordonat de Nicolae Bucur, apărut la Miercurea Ciuc, în mai 1979, chiar dacă pagina de titlu figurează 1978, deoarece apariția a întârziat din cauza obstrucției Comitetului Oamenilor Muncii Maghiari…

După Revoluție, am îngrijit editarea volumului de studii politice Obsesia europeană, Ed. Scripta, 1996 și a ciclului Din vârtejul războiului, apărut în trei volume la Editura RAO, în 2001.

Fiindcă există anumiți veleitari care și-au arătat disponibilitatea de a parazita notorietatea și prestigiul intelectual al marelui cărturar, erijându-se în eventuali urmași, precizez că sângele lui Octavian C. Tăslăuanu nu curge decât în vinele singurului vlăstar feminin, descinzând din el, ca unică fiică a mea, în vârstă de 30 de ani, care însă nu s-a implicat în nici fel în perpetuarea memoriei lui Octavian C. Tăslăuanu.

5 decembrie 2020

                                                                         Gelu Voican VOICULESCU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *