Penibilitatea obedienței românești față de SUA

Penibilitatea obedienței românești față de SUA

Ziua de miercuri, 6 ianuarie 2021, când au avut loc revoltele din SUA, a fost un moment în care fanii din România, porniți contra lui Trump, ”atacatorul democracy”, au făcut dovada umorului involuntar.

Georgiana Arsene

Poate cel mai amuzant mesaj de susținere – oare reprezentanții Ambasadei SUA la București nu râd cu lacrimi când văd ce scriu unii? – este cel al lui Iulian Bulai care doi ani vorbea despre #mineriadă cu maică-sa.

Bulai s-a adresat americanilor – de parcă ăia, la ce agitație era acolo stăteau fix pe Facebook să citească mesajele useristului. Acesta a scris: ”Succes, dragilor!”

Mai jos aveți o galerie foto din categoria dacă doriți să vedeți – sau să revedeți, după caz.

Nu intru în detalii că nu am de ce, nu am ce detalii să adaug, oamenii au umor și, dacă filorușii vor veni vreodată ”la butoane”, ei ar putea să se scuture de americanism și să spună că, de fapt, scriau mesaje la mișto. Cum ar veni, ei făceau, de fapt, dizidență, subminând din interior orientarea proamericană din România.

Evident că Radu Tudor este, de departe, cel mai activ și vede ruși peste tot. Orice se întâmplă rău în lumea asta are în spate rușii. Așa gândește Răducu.

Dar pe lângă acești monumentali susținători ai administrației de la Washington, mai sunt și ”cățeii”, trepădușii, precum și tot felul de alte specii de nevertebrate care își arată deplina slugărnicie față de Marele Licurici.

Ei pot fi lesne recunoscuți – și, de ce nu, evitați – prin faptul că se pozează/filmează lângă simboluri americane – gen un steguleț – sau critică vehement rușii, conducerea de la Kremlin. Argumentele lor sunt deplorabile. Ei spun, spre exemplu, că urmăresc ”bloggeri ruși” sau din Ucraina – eventual din Donbass – care indivizi ar spune, vezi Doamne, adevărul despre regimul Putin.

Mai exact, serii întregi de dezinformări și de instigări, sub masca lui ”mă îndoiesc, deci cuget, cuget, deci exist”.

Ca să vă faceți o idee de cum stau lucrurile: în România, ca și în Rusia, ca peste tot în lume, sunt bloggeri care sunt de acord cu politica președintelui ori sunt contestatari. Asta dovedește doar că libertatea de exprimare nu este constrânsă. Dacă Putin ar fi un dictator, ”marii” bloggeri contestatari ar scrie pe scoarța copacilor.

Dar e greu cu gândirea când oamenii sunt de rea credință…

Revenind: un iohannist extern – habar nu am dacă există, dar nu văd de ce nu ar fi, trăim într-o lume liberă – ar spune că bloggerii pro-Iohannis din România sunt singurii care dețin adevărul. Și aceasta numai pentru faptul că afirmațiile bloggerului se pliază pe modul de gândire, pe convingerile și frustrările cititorului pe care, astfel, ajunge să îl fidelizeze.

Desigur, as fi putut spune că un cetățean din afara României urmărește bloguri anti Iohannis, dar deja sunt destui contestatari interni și atunci demersul meu explicativ fie ar fi fost sortit eșecului, fie unei interpretări defectuoase.  

2 thoughts on “Penibilitatea obedienței românești față de SUA

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *