Doamna Clotilde, atenție la Liiceanu! Posibil să vă ceară bani!

Doamna Clotilde, atenție la Liiceanu! Posibil să vă ceară bani!

Când scriu acest lucru, referitor la bani, mă bazez pe informația, existentă deja de ani buni în spațiul public potrivit căreia scriitorul, filosoful și fanul cremelor de corp scumpe, Gabriel Liiceanu, a cerut un împrumut bancar refuzând să prezinte vreo garanție.

Georgiana Arsene

Citeam – că, de! Ce să fac? Asta am învățat, cu asta mă ocup, cu cititul – cum domnul Liiceanu, poreclit de unii, prin târg, Liicheanu – răutăți și invidii, desigur – este extrem de indignat de faptul că Radio România Cultural și-a ”permis” să vorbească laudativ la adresa lui Sergiu Nicolaescu.

Fapt care l-a scos din sărite pe Liiceanu, care este de părere că RRC, plătit din bani publici, nu ar fi trebuit să îl laude pe marele regizor Nicolaescu.

Liiceanu uită, însă, că, în popor, se spune ”Despre morți numai de bine”, iar gestul său denotă nu doar un profund dispreț pentru un om – în definitiv, demersul său publicat pe internet și preluat cu entuziasm de o parte a presei online reprezintă o răfuială cu memoria acestuia – ci și o lipsă de caracter.

Practic, Liiceanu se luptă cu memoria unui mort.

Dar, probabil, pentru el, astea sunt detalii… Importanți sunt banii.

Trafic de influență la nivel înalt

Că veni vorba de bani, în anul 2017, stiripesurse.ro publica un articol, intitulat ”Dezvăluiri incendiare despre Gabriel Liiceanu: Întâmplare incredibilă cu bani mulți în joc”.

Avocatul și scriitorul Marian Nazat a povestit pe blog-ul său o întâmplare care îl are în prim-plan pe Gabriel Liiceanu.

Cel care a pornit dezvăluirile despre Liiceanu e Dan Radu Rușanu, fostul șef al ASF, care a relatat întâmplarea într-o carte a sa, iar Nazat a reluat-o pe blog.

Potrivit sursei citate, DRR spune că, pe la începutul anilor 2000 a fost sunat de Valeriu Stoica, pe atunci ministrul Justiției. Acesta l-a rugat să-l primească pe Liiceanu și să încerce să îi rezolve problema.

Nu am înțeles ce problemă putea să aibă omul de cultură, filozoful și scriitorul dizident G. L., problemă în rezolvarea căreia să se fi putut implica președintele Băncii de Export-Import a României – funcție pe care o dețineam la acea dată –, dar m-am conformat solicitării prim-vice-președintelui PNL și am acceptat întâlnirea respectivă, scrie Nazat.

Acesta s-a plâns că îi era foarte greu să supraviețuiască în competiția acerbă dintre edituri.

Dar problema pentru care domnia-sa venise la mine, mai precis la banca al cărei președinte eram, era alta: unul dintre acționarii societății, un cetățean francez, dorea să se retragă și să-și vândă acțiunile pe care le deținea. Numai că domnul Liiceanu nu dorea ca aceste acțiuni să ajungă în posesia unui investitor care să urmărească doar obținerea de profit din societatea Humanitas, fără să se gândească și la actul de cultura în sine. De aceea se hotărâse să le cumpere domnia-sa, dar, nedispunând de suma necesara, dorea un credit bancar pe 3-4 ani de zile, cu care să poată achiziționa participația francezului.

Deși Exim-Bank nu acorda credite pentru asemenea achiziții, i-am spus interlocutorului că voi încerca să conving consiliul de administrație să facem o excepție pentru domnia-sa și să-i acordăm creditul solicitat, cu o dobândă foarte mică, urmând ca garanția să fie asigurată cu active imobiliare: un apartament, un teren sau o casă, subliniază Nazat.

– Domnule Președinte – mi s-a adresat acesta -, în afară de condeiul din mână și coala de hârtie pe care scriu, eu nu am altă avere cu care să garantez. Doar buna credință și reputația ireproșabilă de care mă bucur sunt singurele garanții pe care le pot oferi.

Am încercat să-i explic distinsului oaspete că am toată disponibilitatea să îl ajut, dar nicio bancă nu poate să acorde un credit fără o garanție solidă, iar regulamentul intern al Exim Bank și normele BNR sunt foarte stricte în această privință.

Maestrul Liiceanu a plecat foarte dezamăgit de refuzul meu, neputând să înțeleagă de ce o bancă nu poate să crediteze un act de cultură fără garanții materiale.

După 3 săptămâni, Liiceanu l-a căutat iar pe Rușanu, de data aceasta arătând că, în urma unui control efectuat de Garda Financiară, aceasta imputase Editurii Humanitas o sumă uriașă pentru neachitarea obligațiilor la bugetul de stat.

Liiceanu zicea că e doar o manevră, o făcătură, fiindcă avusese el nu știu ce mare discurs despre NATO.

În fapt, directoarea economică a Editurii cu care venise Liiceanu a recunoscut că obligațiile față de stat nu mai fuseseră plătite de ani buni.

”Liiceanu e obsedat de bani”

Iubirea de arginți a lui Liiceanu este recunoscută și de reprezentanții Institutului de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului.

Aceștia răspund atacurilor lui Liiceanu, care îi acuză, la finalul anului trecut, să Institutul este doar o sinecură.

Reprezentanții Institutului condus de Emil Constantinescu spun clar că Liiceanu este un impostor și că îi place să se considere un reper moral al societății românești, însă ”nu este decât un individ lacom și frustrat, măcinat de invidie și ură”.

Liiceanu e obsedat de bani. Acumulează bani pentru mașini de lux și o vilă somptuoasă cu trei etaje, unde locuiește singur. Vede bani și acolo unde nu sunt. Este rândul nostru să întrebăm: câte milioane de euro a obținut Liiceanu din bugetul României? A calculat cineva, până acum, câte spitale, școli și autostrăzi s-ar fi putut face, în trei decenii, cu banii proveniți din profiturile editurii Humanitas, fosta editură politică, deținută de statul român, pe care prietenul Pleșu, din postura de ministru al Culturii, i-a făcut-o cadou lui Liiceanu? Ar fi putut fi numit directorul acesteia, pentru că nimeni nu-i contestă calitățile de editor. Dar asta înseamnă că Liiceanu ar fi avut un salariu lunar de 3.000 – 6.000 de lei, atât cât sunt salariile la Institutul Levant. Și ar fi trăit fără mașini de lux și vilă somptuoasă“, se arată într-un comunicat semnat de Colegiul Director al Institutului de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului, condus de fostul președinte Emil Constantinescu, potrivit romaniatv.net.

Doamna Clotilde, fiți vigilentă!

Gabriel Liiceanu, după cum spun cei de la Institutul Levantului, nu cântă pe note, ci pe BANCnote.

Așa că doamna Clotilde Armand, primar al Sectorului 1, Capitala Capitalei, după cum mai este cunoscută zona cu cel mai mare buget, vă rog, în numele cetățenilor din București și din întreaga țară să fiți atentă la odele înălțate de Gabriel Liiceanu. S-ar putea să vă ceară bani.

Nu de alta, dar știm cu toții că bani nu sunt din pricina lui Tudorache, care a făcut și a dres la Primăria Sectorului 1.

Bani nu sunt, iar asta o știu până și copiii de școală care încă așteaptă bursele. O nimic toată, numai că s-ar fi bucurat și ei, de Sărbători, de bănuții câștigați cinstit, prin munca lor.

Redau mai jos cuvintele mieroase adresate de Liiceanu primarului Sectorului 1.

PS. De ani de zile, în preajma alegerilor, mă lupt să-mi conving anturajul că „nu sunt toți la fel”. Recent, noul primar al sectorului I mi-a pus la îndemână un argument solid: a deschis simbolic, în ultimele zile ale anului care a trecut, parcul „Elisabeta Rizea”. Nu sunt toți la fel, scrie Liiceanu pe contributors.ro.

Nu zic că nu are dreptate, este un gest frumos din partea dvs ca edil să aduceți un omagiu, peste timp, femeii care a ținut piept regimului comunist din România. Este cu atât mai lăudabil gestul dvs, doamnă Armand, cu cât aduceți în prim plan femei care s-au remarcat de-a lungul timpului.

Tot ce vă rog este să fiți, cum spunea domnul Iohannis, precaută.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *