Simion anunță un proiect politic anti-rusesc, un proiect în esență al FRICII

Simion anunță un proiect politic anti-rusesc, un proiect în esență al FRICII

George Simion, co-președintele AUR, a acordat un interviu unei televiziuni poloneze, în care a vorbit atât despre unirea cu Republica Moldova, cât și despre faptul că, în opinia sa, viitorul pentru țările din zonă este proiectul Intermarium din perioada interbelică.

Georgiana Arsene

Discuția dintre jurnalistul polonez și co-președintele AUR, George Simion, trebuie urmărită cu foarte mare atenție. Și aceasta pentru că a fost una profund anti rusească.

https://web.facebook.com/george.simion.unire/videos/1005582536635721/

Jurnalist polonez: De asemenea, poate că unii dintre români nu vor dori să împartă aceeași țară cu niște oameni dintr-o regiune atât de săracă, cu mafie rusească, cu infracționalitate, cu etnicii găgăuzi, cu o mulțime de probleme economice. Este oare posibilă unirea?

George Simion: Bineînțeles că este posibilă.

George Simion

Referitor la transnistreni, despre care moderatorul a precizat că aceștia sunt ruși, au propria lor regiune separatistă și, prin urmare, nu vor dori unirea cu România, Simion a răspuns:

Nu-mi place foarte mult politica lui Putin în această regiune și în lume, nu-mi place faptul că Alexei Navalnîi este în acest moment lipsit de drepturile sale și vom lupta pentru democrație și pentru libertatea de expresie și pentru libertate în general, deoarece, în zilele noastre, libertatea ne este răpită.

Spre finalul emisiunii, moderatorul aduce din nou în discuție problema unirii cu Republica Moldova.

Jurnalist: Când ar putea fi Moldova și România unul și același stat în Uniunea Europeană?

George Simion: Când Putin va dispărea.

Proiectul Intermarium

Interesant este și un alt aspect al discuției. George Simion a făcut o declarație care nu trebuie, sub nici o formă, să treacă neobservată.

Consider că viitorul pentru țările din zonă este proiectul mareșalului Pilsudski, Intermarium, din perioada interbelică.

Ce este proiectul Intermarium

Intermarium a început prin a fi un proiect politic al supremației naționale (poloneze) în plan regional și deopotrivă unul (polonez și/sau colectiv, pan-est-european) anti-rusesc, un concept în esență al fricii, scrie casamariinegre.ro https://www.casamariinegre.ro/studii/geopolitica/3/intermarium-vs-initiativa-celor-trei-mari-de-la-un-concept-al-fricii-la-un-proiect-al-fortei .

Redau mai jos o parte din analiza autorului Dr. Dorin Popescu, președinte al Asociației Casa Mării Negre / Black Sea House, Constanța, România. Articolul este din anul 2017.

Evoluțiile din ultimii ani au convertit proiectul inițial în forma sa actuală, Inițiativa celor Trei Mări (Three Seas Initiative), unde principala modificare vizează solidaritatea și coeziunea în Europa Centrală și de Est în locul competiției pentru leadership regional, motor conceptual al proiectului inițial Intermarium.

Unele voci analitice văd astăzi în Inițiativa celor Trei Mări o simplă expresie geopolitică a logicii de confruntare care a și generat conceptul inițial Intermarium – frica de înaintarea geopolitică a Moscovei spre centrul continentului european și crearea unei axe de rezistență Nord-Sud, pe cordonul geopolitic Estonia – Letonia – Lituania – Polonia – Ungaria – România – Bulgaria. Din această perspectivă, Ucraina și țările balcanice vor fi fost percepute inițial ca aditivi ai proiectului de bază, numai ulterior episodul Crimeea și conflictul din Donbass reușind să ridice paradigmatic semnificația cooptării în Inițiativă a Kievului.

Alții citesc în noua platformă regională semnele unei oponențe geopolitice a Estului Europei cu Vestul său, un club geopolitic estic al frustraților. Din această perspectivă, aderarea la Inițiativă a Austriei, precum și extensia spre Mediterană a Inițiativei, în spații (încă) de frontieră între Estul, Centrul și Vestul Europei, par a fi citite în termenii unor episoade periferice. Chiar prezența președintelui american la Summit-ul polonez al Inițiativei, din acest an, este percepută diferit în mediile analitice europene – unii citesc în această prezență o încurajare a tendințelor coezive ale UE, alții – a celor centrifuge, al căror apogeu pare a se situa în Est. Nu lipsesc nici supozițiile exotice potrivit cărora Inițiativa, care ar putea slăbi coeziunea UE pe linia încă subțire de intersecție dintre un Vest bogat și arogant și un Est rămas în inelul periferic al Uniunii, slujește planurilor Kremlinului de divizare a Uniunii, putând fi, la bază sau prin ricoșeu, inclusiv un proiect geopolitic al laboratoarelor Lubliankăi. În fine, o variantă secundară a acestei ipoteze analitice tratează cheia constituirii Inițiativei în termenii unei soluții regionale post-UE, alternativa regională la decesul (încă nepronunțat, prezumat însă, al) Uniunii…

Ne delimităm, desigur, de ambele excese (și ratări) analitice din categoria celor de mai sus. Ambele perspective analitice menționate pornesc de la exagerarea paradigmatică a unui detaliu – teama de geopoliticile perverse ale Moscovei și, respectiv, teama de crepusculul proiectului european, la care Estul ar pregăti, duplicitar, alternative…

Cele două perspective pornesc de la un origo sinonim celui ce va fi generat proiectul original Intermarium – teama. De aceea am și numit varianta inițială Intermarium drept un concept al fricii(mai bine zis, am văzut deja – un concept al fricilor).

În analiza noastră, dincolo de proiecțiile defensive ce se vor fi menținut încă în toate etapele de dezvoltare a conceptului inițial (poate inclusiv în cea de acum), de la Intermarium la actuala Inițiativă, este cert că acest concept s-a dezvoltat dintr-un proiect prioritar defensiv (răspuns geopolitic la fricăîntr-unul expansionist (în termeni geopolitici, nu teritoriali), de la un concept al fricii la un proiect al forței.

În momentul de față, Inițiativa celor trei mări reprezintă cea mai largă platformă geopolitică ne-formală funcțională în creștere din Europa și singura cu șanse reale de extensie geopolitică. Fără să aibă patroni instituționali credibili precum (de exemplu) Parteneriatul Estic, tradiție coezivă precum V4 (Grupul de la Vișegrad), soliditate și coerență precum Procesul de Cooperare din Europa de Sud-Est / SEECP sau Iniţiativa Central Europeană / ICE, Inițiativa celor Trei Mări pare a fi un concept în extensie liberă.

În momentul de față, pot fi concepute două scenarii fictive de evoluție, unul coroziv și altul coeziv al Inițiativei celor Trei Mări (Three Seas Initiative), în funcție de capacitatea țărilor participante de a răspunde provocărilor privind supraviețuirea și/sau dezvoltarea formatului.

Continuarea articolului despre proiectul Intermarium poate fi citită aici https://www.casamariinegre.ro/studii/geopolitica/3/intermarium-vs-initiativa-celor-trei-mari-de-la-un-concept-al-fricii-la-un-proiect-al-fortei .

În aceste condiții, ne putem gândi că vizita la Varșovia – prima întreprinsă de Simion în calitate de parlamentar nu este deloc întâmplătoare…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *