Col. (R) SRI Tudor Păcuraru: ”Nu ne putem permite o rusofobie”

Col. (R) SRI Tudor Păcuraru: ”Nu ne putem permite o rusofobie”

Este sau nu folosită rusofobia în România ca diversiune și cui folosește? Iată o întrebare la care a dat un răspuns cunoscutul col. (R) SRI Tudor Păcuraru, în cadrul unui interviu acordat inprimalinie.org.

Georgiana Arsene

Ceaușescu a făcut din diversiune o manieră de guvernare: diversiunea patriotismului, cea a pericolului sovietic, a reformelor și a deschiderii către Occident dar și cea a politicii de gen au fost doar pretexte pentru consolidarea dictaturii și consolidarea transformării României într-un stat construit după chipul și asemănarea sa, spune Cosmin Popa în lucrarea Elena Ceaușescu sau Anatomia unei dictaturi de familie, apărută la Editura Litera, la pagina 10.

În zilele noastre, este folosită rusofobia tot ca o diversiune? Și dacă da, în ce scop?

Tudor Păcuraru: Uitați-vă la situația estului european, care a atârnat vreme de decenii într-o falie istorică, într-un Război Rece între Răsărit și Occident. Uitați-vă la situația socială și economică a acestor țări care, după 30 de ani de libertate, de-abia acum încep să se apropie, cât de cât, de niște standarde europene. Nu ne putem permite o rusofobie, nu ne putem permite să împărțim din nou continentul european așa, cu satârul, că nu ne place că ei sunt ruși. În primul rând, pentru că este un mod foarte primitiv de a gândi. Foarte primitiv datorită faptului că aici vorbim nu de ruși, ci de regimul sovietic. Iar principala victimă a regimului sovietic a fost poporul rus. Este o chestiune pe care a spus-o Soljenițîn. Iar eu subscriu integral.

Rusofobia este, după părerea mea, o prostie, ca orice formă de naționalism excesiv. E greu să explici asta românilor, care au fost veșnic în contact cu un imperiu pe care îl identificau ca fiind rus. A fost un imperiu globalist, a fost un imperiu universalist, bazat pe o ideologie absurdă, criminală. Acela a fost imperiul sovietic. E cu totul altceva. Acum, depinde de noi, dacă construim o istorie incluzivă sau dacă construim o istorie care să fie la fel de conflictuală ca istoriile scrise de-a lungul secolelor XIX și XX? Eu zic că se poate și mai bine, putem depăși acest moment.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *