Zvârcolirea propagandei americane din România

Zvârcolirea propagandei americane din România

Se întâmplă lucruri interesante în România, acolo unde apar articole care ne amintesc de dizidența anticomunistă. În ce scop? Ei bine, citiți materialul de mai jos. Aștept comentarii și sugestii la inprimalinie@gmail.com.

Georgiana Arsene

Citeam, zilele trecute, postarea de pe Facebook a jurnalistului Paul Ghițiu care spunea că, ”după ce americanii se vor cam retrage de pe aici – nu peste mult timp, mișcarea a început deja în plan politic – și vom rămâne la mâna nemților, ghici la mâna cui vom mai fi? Nu vă repeziți să spuneți a rușilor, că asta e de nivelul gâgă, a înțeles până și Joianis… Deci, de ungurii lui Orban baci ce ziceți?”

Mi-am dat seama, apoi, că au tot început să apară articole de presă în care se vorbea despre dizidența anticomunistă, despre cum asculta lumea Europa Liberă înainte de 1989 și despre cât de răi erau, evident, sovieticii. Hopa! Oare să îi fi apucat brusc pe unii să își depene amintirile sau e ceva mai mult?

Sursa foto: https://pt.dhgate.com/product/3d-mural-customized-graffiti-wallpaper-america/399275153.html

Puse una lângă alta, ideea expusă de Paul Ghițiu și dizidența anticomunistă propovăduită în aceste zile – care, să fim serioși, poate rezona doar pentru cei trecuți de o anumită vârstă, generațiile actuale fiind total dezinteresate de trecut – se conturează ceva. Nu o coincidență – nu am crezut niciodată în așa ceva, ci, poate, o teamă de a pierde o poziție de forță.

Mda. Poate că, de fapt, românii încep să se sature de propaganda americană, de autosuficiența Ambasadei SUA la București care ne tratează ca pe niște slugi, care dă directive cum să se facă justiție în România și pe ce să mai aruncăm milioane de euro, în timp ce mii de copii din această țară adorm cu lacrimile uscate pe față, visând la o masă îmbelșugată și la condiții de viață omenești.

Neculai Constantin Munteanu: Dizidența onirică și lucrul la Europa Liberă

Neculai Constantin Munteanu, despre care Wikipedia ne spune că este un ”jurnalist și dizident anticomunist din România” care părăsește țara în 1977, ca urmare ”a opoziției manifestate față de regimul comunist”, iar din 1980 este principala voce a postului Radio Europa Liberă din München, scrie un text presărat cu amintiri.

În data de 5 iunie 2021, site-ul republica.ro publică un text al lui Neculai Constantin Munteanu, intitulat ”Un vis, două vise… Scrisoarea unui fost dizident pentru un milenial”. Adică pentru un tânăr al zilelor noastre, ca să se înțeleagă mai bine.

Neculai Constantin Munteanu

Și începe dizidentul anticomunist să ne spună că demult, în tinerețea sa tot mai îndepărtată, visele, ca și gândurile, erau libere și că ”visul era o formă de evadare”.

Visând, puteai ieși din cenușiul cotidian, te furișai dincolo de limitele țarcului, evitai zăvoarele, gratiile, zidurile închisorii. Chiar și în zilele ei de glorie, cortina de fier nu era etanșă, impenetrabilă. Contribuiau din plin la această stare de fapt, și de fapte, cărțile care apăreau, dar și cele care mai circulau, scăpate de cenzura punerii la index, cărțile apărute pe alte coclauri și care izbuteau să înșele vigilența vameșilor și gardienilor de orice fel, filmele, discurile, casetele, benzile de magnetofon, mai târziu și de video, și, nu în ultimul rând, posturile străine de radio, inclusiv și mai ales cele care transmiteau în limba română. Puteai să-ți faci o idee despre lumea liberă și despre cum se trăiește acolo. Și comparația era net defavorabilă lumii în care eram siliți să trăim și care ne mai era și prezentată drept cea mai bună dintre lumi. 

Și, ce să vezi, după două decenii în care Neculai Constantin Munteanu a trăit mai mult oniric, reușește să fugă din România. Cu siguranță avea un morcov mare de tot înfipt acolo unde nu-l încălzea soarele. Orice ar fi însemnat asta.

În fine. Ajunge în Occident unde descoperă că ”realitatea era ceva mai nuanțată”, dar ”alte glasuri, alte încăperi, alte uși”. Și, evident, alte vise.

Asta îmi amintește de un citat din Albert Einstein care spunea ”nu renunța la visele tale, continuă să dormi”.

”Și coșmarul este un vis. Două vise. Unul era zborul, despre care psihiatrii au multe de spus”, mai scrie Neculai Constantin Munteanu.

Dostoievski afirma, însă, că ”psihologia te ajută să ajungi la orice concluzie dorești” și că ”depinde numai de cel care o mânuiește”.

E frumos, e chiar romantică prezentarea acestei dizidențe, dar, să fim serioși, rememorarea acestor momente, publicarea unor articole pe această temă nu arată decât – așa cum am spus mai sus – o disperare.

Da, oamenii nu mai cred în ”visul american”, nici în ”pomul lăudat” numit Occident. Pentru că au simțit și încă simt pe pielea lor ”beneficiile” venite dinspre vest.

Nu sunt absurdă și nu neg că au venit destule lucruri bune și de acolo. Și că momentul 1989 a fost crucial pentru toți. Că, dacă nu ar fi fost Revoluția din decembrie 1989, probabil că am fi vorbit pe la colțuri.

Dar lucrurile sunt într-o continuă schimbare. Adevărata noastră salvare ar putea veni numai de la Est, de la Răsărit, din Rusia. Trebuie să fim deschiși și să înțelegem că este nevoie să fim prieteni cu rușii, să facem atât afaceri cu ei, cât și schimburi culturale.

Slugărnicia de care România dă dovadă în fața americanilor – care, apropo, au fost cei mai numeroși la Forumul Economic de la Sankt Petersburg din acest an – SPEAF 2021 – este una care ne adâncește în sărăcie.

Va urma.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *